Corneliu Bodea, CRE: Dacă vom avea din nou o explozie a prețurilor, statul va pune iar nota de plată pe umerii companiilor INTERVIU

Adaugă-ne ca sursă preferată

Idei principale:

• Situația la Eurelectric: dezbateri active și poziții divergente între state; România urmează poziția majorității europene privind continuarea schemei ETS, deși ETS2 ar putea fi amânat/ajustat.
• Impactul gazului asupra pieței: prețul gazului determină în continuare prețul marginal al energiei — certificatele CO2 nu sunt factorul determinant al scumpirii.
• Posibile măsuri temporare: discuții despre intervenții fiscale sau subvenții pe perioade scurte, dar România, din cauza deficitului, are resurse limitate pentru scheme fiscale masive.
• Comportamentul neserios al statului și încrederea investitorilor: plafonări de preț și amânări la plata schemelor afectează încrederea companiilor; riscul relocării contractorilor și al talentului în alte piețe.
• SMR și prioritizarea investițiilor: tehnologia SMR e discutabilă ca prioritate — nevoie de studii comparative de fezabilitate și un clasament clar al investițiilor suportate de stat.
• Soluția structurală: România trebuie să facă din electrificare un proiect de țară (încălzire, transport) și să adapteze politici și rețele pentru a absorbi creșterea consumului — altfel, multe investiții în generare vor rămâne subutilizate.

Interviul integral

Domnule Bodea, sunteți președinte al CRE, iar CRE este asociația care reprezintă industria românească energetică la Eurelectric. Suntem la summitul Eurelectric. Cum vi se pare că se desfășoară lucrurile aici? Care sunt preocupările prin Europa față de cum e la noi în țară? Cum stăm noi față de dezbaterile de aici? Și care e realitatea comparativ de dorințele?  

Nici în Eurelectric lucrurie nu sunt atât de liniștite și aliniate, ca în orice asociație de industrie. Există și în interiorul Euroelectric puncte de vedere care uneori nu se aliniază sută la sută. De aceea, să știți că ceea ce observăm astăzi la nivelul discuțiilor din Consiliul European – Comisia pare aliniată și decisă – dar Consiliul, dacă ați observat, ia în discuții. schema ETS, modelul de piață. Același gen de discuții apar și în interiorul Eurelectric, pentru că pozițiile țărilor membre care sunt reprezentate în această mare asociație nu converg întotdeauna sau nu se suprapun întotdeauna. Deci este o perioadă de dezbateri vii și în interiorul Eurelectric.

Unde-i România aici? România, față de problemele actuale, care sunt în jurul acestor două mari teme: schema ETS, viitorul ei, (unele țări pun în discuție chiar menținerea ei), și modelul de piață. Ce intervenții pot fi făcute asupra funcționării acestui model pentru a putea să faci față unor situații locale.

România, aici trebuie să recunoaștem, beneficiază de schema ETS. Este un beneficiar net. România nu cheltuiește cu schema ETS, ci primește bani. Și aici bineînțeles că mă refer inclusiv la Fondul de Modernizare, care este probabil una dintre cele mai mari surse de investiții pe care le-am avut în ultimii ani, mai mari decât PNRL-ul.

Pe de altă parte modelul de piață, adică cealaltă temă, nu mai are o influență foarte mare asupra noastră, pentru că observăm că deja tranzacțiile pe piețele care sunt influențate de modelul prețului marginal începe să scadă, ceea ce este o veste bună. Suntem acum la 30-40%, venim de la 60% (pondere a piețelor spot din totalul consumului – n.red.)

Eu cred că România este aliniată cu obiectivele Comisei Europene și că va suporta schema ETS în continuare, ceea ce este și concluzia dezbatelor din Eurelectric, chiar dacă pentru ETS2 probabil că se va vorbi de o amânare și o ajustare a modului de introducere a modificărilor.Și vom sprijini în continuare și modelul de piață actual.

Deci România este aliniată din punct de vedere, al principiilor, al poziției. Nu văd nici în interiorul Eurelectric, eu personal, care reprezint România în borad, și nici în poziția României în Consiliu, poziția președintelui țării, ceva ce va disona de cea a majorității țărilor europene, care au aceeași poziție.

Schema ETS trebuie continuată, chiar dacă ETS2 va fi amânată și ajustată. Și modelul de piață actual va fi susținut în continuare, cu posibilitatea unor intervenții de scurtă durată pentru a mitiga niște situații excepționale care ar putea apărea.

Bun, suntem totuși într-un context de piață foarte complicat. Gazul în general închide încă multe intervale orare. Mai ales în perioadele de iarnă, prețul centralelor pe gaz închide piața. Gazul este scump, rezervele de gaz în momentul de față sunt mult sub ce ar fi trebuit să fie.

Deci ne așteaptă o iarnă destul de complicată, cu, posibil, un preț la energie electrică destul de mare din cauza prețului mare la gaz. Înțeleg că discuțiile sunt pentru eliminarea centralelor pe gaz din această schemă ETS. Adică centralele pe gaz să nu plătească, cel puțin temporar, până trece acest șoc cauzat de prețul mare la gaz, războiul din Iran și așa mai departe. Noi continuăm? Adică ne menținem pe schema actuală de ETS? Sau ne-am dori, măcar pentru această iarnă, sau măcar până se calmează prețul la gaz, să o scoatem doar de la centralele pe gaz?

Nu cred că se va adopta o măsură în acest sens. Eu personal nu cred și, sincer, nici nu cred că ar fi o soluție cu un impact semnificativ. Impactul certificatelor de CO2 asupra prețului energiei electrice la centrale pe gaz este – n-aș vrea să spun nesemnificativ – dar nu e determinat. Prețul gazului este determinat, nu impactul schemei de certificate. Deci nu cred că se va adopta ceva în acest sens, nici la nivel european și nici în România.

Cu toate astea, se discută foarte serios, și deja a apărut – ați văzut în Italia – despre un “release fiscal”, la nivelul fiscalității, la nivelul echilibrului fiscal al țărilor, pentru a putea să intervină pe moment cu investiții, cu subvenții. Deci este posibil ca pe perioade scurte să se poată face intervenții, inclusiv asupra certificatelor. Statul, de exemplu, poate să subvenționeze direct o parte din certificate dacă se întâmplă altceva, însă pe perioade scurte.

Dar nu cred că e principala noastră problemă. Nu cred că prețul certificatelor de CO2 este determinant în problema pe care ați menționat-o, și anume influența prețului marginal, prețul marginalului de gaz și așa mai departe.

Ne mai permitem noi niște scheme fiscale în condiții în care o  schemă fiscală înseamnă ca statul să renunțe în final la niște bani la buget? Ne putem permite pentru iarna viitoare o astfel de schemă? Că am văzut și poziția Comisiei Europeane cum că se vor da niște derogări temporare de la limite de deficit. Dar noi avem un deficit foarte mare.

Răspunsul este nu. Eu nu cred că ne putem permite, noi, România. Dar să nu facem o legătură între deficit, și sursa deficitului,  și sistemul energetic. Statul român a beneficiat și de pe urmă crizei prețurilor la energie. Nu a făcut un efort fiscal, un efort bugetar îndreptat spre industria energetică.

Doar a beneficiat din ce s-a întâmplat în ultimii ani. Deci este o criză, avem deficit, nu ne vom putea permite să punem mai mulți bani, probabil, prin cauza deficitului, dar deficitul ăsta nu are legătură cu sistemul energetic.

Și dacă, totuși, în cel mai rău scenariu vom avea parte de explozie de prețuri, să spunem, pe undeva prin perioada noiembrie, poate decembrie, când se va vedea că și depozitele de gaz sunt destul de goale, poate că o să vină și o temperaturi mai scăzute decât media, poate vom avea și secetă…Care ar fi soluția ca să nu avem parte din nou de un no șoc ca atunci atunci când a izbucnit războiul? 

În primul rând, după părerea mea, este puțin probabil să avem un șoc. Și dacă îl avem, acesta va avea legătură cu situația globală, cu criza din Golful Persic și nu cu probleme de la noi.

N-ar trebui să avem.

Avem gaz suficient, o să începem și producția din Neptun Deep și există și acest sentiment optimist. Nu cred că România are motive să se teamă de o explozie a prețului în iarnă, altfel decât în situația unei explozii globale generată de războiul din Golf.

Și dacă se va întâmpla acest lucru, ne uităm în trecut: ce a făcut statul român?

A plafonat prețul.

Da, dar ce a făcut? A dat vreun ban? Nu, nu îi dă nici acum. Sunt, vă aduc aminte, din 2024, sume uriașe restante de plată la furnizori. Deci a pus pe spatele furnizorilor, adică a companiilor, acest efort. Și va face același lucru, vă spun, fără niciun fel de emoție va face același lucru!

Deci nu se va atinge de banii bugetului, se va atinge de banii companiilor, de banii furnizorilor de utilități…

Dacă va putea, va și câștiga ceva din același lucru.

Păi a făcut-o și data trecută.

Dacă a făcut-o, o va mai face o dată.

Nu e un comportament care să susțină nici investiții, nici o prezență a unor companii mari pe termen lung

Sper să se înțeleagă acest lucru. Pentru că, să știți un lucru: statul neserios afectează nu numai la nivelul direct economic, ci și la nivelul încrederii, al percepției tuturor jucătătorilor, nu numai a investitorilor mari, ci și a antreprenorilor români. Și business-urile din România se tem de această reacție.

Acum vă întreb și în calitatea dumneavoastră de actor în piața asta, care lucrați cu companii mari. Cum se vede, care e percepția la nivelul conducerii companiilor mari față de ce se întâmplă acum în România? Și referitor la această ne-onorare a schemelor de sprijin, și referitor la criza politică.

Sincer să vă spun, business-urile din România și executivii din România, fie că sunt români sau străini, care s-au obișnuit de mult timp cu climatul din România, au un anumit gen de reziliență. Ne-am obișnuit, nu ne mai sperie lucrurile, nu ne sperie nici faptul că nu avem Guvern, nu plângem după Guverne, mai degrabă există o temere ce s-o întâmpla când o să apară Guvernul.

Ne-am obișnuit. Ne-am obișnuit, și asta are și părți pozitive, chiar dacă sentimentul nu este pozitiv.

Ceea ce este însă riscant este ca antreprenorii români să se uite către alte piețe. Mă refer aici la energie, nu cunosc alte industrie atât de bine precum energia: sunt acum companii care au crescut foarte mult. Au crescut foarte mult pe valul acesta, din ultimii câțiva ani, de investiții în regenerabil, infrastructură energetică, au căpătat dimensiune și există posibilitatea să se uite la alte piețe și să se mute spre alte piețe.

Ori resursa, și de management și de execuție, este foarte limitată. Deci riscul este ca statul român să intre într-o competiție cu alte state pentru a-și realiza proiectele. Este deja într-o astfel de competiție.

Din fericire, domeniul energetic e un domeniu foarte conservator și țările sunt, sau erau, mai degrabă interesate să aibă contractori din țara respectivă. Dar lucrul ăsta dispare pentru că se vorbește despre un volum atât de mare de investiții că nu își va mai permite nici Danemarca, nici Olanda, nici Franța, nici Germania să spună: eu vreau o companie care să repare liniile electrice, care să fie germană sau olandeză. Nu, va lua pe cine e mai bun, cine are capacitate, cine e mai eficient.

Și vă spun, și din punctul nostru de vedere, și noi ne uităm foarte atent în viitor la țări, zone, unde să putem să ne extindem activitățile pentru a putea crește și a reduce dependența de un climat nesigur. Aici e problema statului. Trebuie să înțeleagă că există această competiție și să vadă ce are el de făcut pentru a ține contractori în România, pentru a se asigura că are forța de muncă necesară pentru proiectele pe care le vrea să le implementeze.

Că ați ajuns la forță de muncă și la skill-uri. Vreau să vă întreb de subiectul ăsta delicat, apropo de discuția despre SMR-uri: continuăm, e un proiect bun, prost? Nu intrăm în discuția politică și în evaluarea politică. Aș vrea doar să vă întreb cât este mit și cât este realitate în povestea asta că noi putem deveni un centru de excelență, adică să se facă la noi tehnologia asta și noi după aceea noi să o exportăm, să o vindem afară, că ni s-a livrat și acest argument pentru care să cumpărăm acele reactoare mici modulare. Acela că noi vom fi primi și noi, cu expertiza noastră și cu industria noastră, vom câștiga bani vânzând apoi în altă parte.

Da, este un subiect foarte de actualitate acum. Eu cred că, în cadrul strategiei energetice, pe  care nici nu mai știu dacă o avem sau nu o mai avem, ar trebui să există o prioritate a investițiilor, a investițiilor care sunt sprijnite de stat, pentru că despre asta vorbim și în cazul acestei investiții.

Aici vorbim despre bani ai statului, când compania este în majoritate cu capitalul de stat, ridică bani, chiar dacă-i împrumută de pe piața de capital. Și aici ar trebui să existe o prioritate care să fie foarte atent calculată în funcție de eficiența, fezabilitatea proiectului.

Eu nu știu să fie existat o analiză comparativă de fezabilitate pe proiectele despre care se discută și care să spună că această investiție este plasată undeva….și aici poți introduce inclusiv astfel de elemente, dar care trebuie aduse la cunoștință. În ce măsură investiția asta ar genera ulterior un venit din răspândirea ei în alte zone?

Nu vreau să mă exprim dacă e bună sau nu e bună. Eu vreau să spun că ar trebui făcut un clasament al importanței investițiilor suportate de stat sau ale companiilor cu capital majoritar de stat, bazat pe fezabilitatea și importanța proiectelor. Când se va face, vom putea spune dacă SMR-urile se înscriu în această prioritate și unde se înscriu .

Deci, după cum spunea cineva, să le vedem mai degrabă ca pe un experiment, nu ca pe prima soluție?

Să ne înțelegem, după părerea mea, tehnologia în sine nu are ceva nou. Utilizarea e nouă. Tehnologia sunt reactoare care sunt bine cunoscute din anii 60, cred. E adevărat că este vorba despre utilizarea lor în altfel de condiții și despre îmbunătățirea lor, și îmi imaginez că au fost revăzute și a fost crescut și nivelul de siguranță. Sunt și alte state care vor… Tradiția nucleară a României este importantă și cred că ar trebui prelungită. Dar această tehnologie, SMR-ul, intră în competiție cu alte investiții nucleare.

Reactoarele 3 și 4.

Eu vă spun așa. Haideți să ne ajute Dumnezeu să trecem de Unitatea 1, care nu e rezolvată încă. Discutăm acum despre finanțare. Știm că este pe masa Comisiei Europene o investigație, o cercetare, legată de subvenționarea acestei retehnologizări. Hai să vedem întâi care sunt rezultatele acolo. Hai să vedem cum finanțăm.

Apoi o să vină unitatea 2, până la 3 și 4. Și la ea trebuie preungită durata de viață. Nu mai e mult. Atunci o să ne gândim și la 3 și la 4. Unde se încadrează SMR-urile în această zonă? Nu știu eu să spun. Poate se încadrează, dar trebuie să vedem un studiu, comparativ.

Am înțeles. Și acum, dacă toți vorbim despre investițiile astea, sau cele care au beneficiat și vor beneficia de scheme de sprijin… Iarăși vom avea contracte pentru diferență la regenerabile, când încep să se facă proiectele. Vom avea o schemă de CFD pentru baterii. Vom avea schemă CFD garantat pentru 3 și 4 de la nuclear. Ne permitem atâtea scheme de sprijin? Mai continuă și schema cu certificate verzi, câte mai sunt până în 2031….

Din câte știu eu, ele sunt luate în calcul toate. Schema CFD e pe bani europeni. De aceea, apropo și de ETS, noi trebuie să gândim foarte atent: Fondul de Modernizare joacă un rol foarte importante în susținerea schemei. De să nu ne furăm căciula cumva când atacăm ETS-ul așa cu forță.

Din câte știu eu, s-au luat în calcul toate aceste scheme. Acum, ce este important? Vedeți, la energia regenerabilă nu e ușor să calculezi cât de încărcată va fi schemea. Încă nu știi care va fi gradul de utilizare al acesto capacități Uitați-vă la ce se întâmplă acum: se investește foarte mult în regenerabil, și eu mă bucur de lucrul ăsta.

Dar, atenție, nu toți cei care investesc în regenerabil în acest moment vor face un business bun pentru companiile lor. Ne uităm mai ales la investitorii mari care dețin asset-uri în tot lanțul valoric. Adică, vedem acești investitori strategici. Nu vreau să le dau numele aici, dar îi știm cu toții. Care au și clienți, au și rețea, au și generare de mai multe feluri.

Gândiți-vă că ei investesc niște gigawați. Sunt companii care investesc gigawați. Acești gigavați, ei vor ști să-i utilizeze mult mai bine decât cineva care a investit într-un parc de 100 de megawați, chiar dacă îi pune baterie. Care nu are client, nu are pe nimeni în spate, nu are know-how.

Deci, haideți să vedem cum vor fi utilizate aceste asset-uri, unele dintre ele cu surse, fonduri europene și cu scheme de suport în spate. Pentru că s-ar putea ca unele dintre ele să nu fie folosite la nivelul prognozat și atunci să nu încarce schema. Sau, hai să vedem unde se așează prețul. Pentru că dacă ne uităm la prețurile licitate, vedem că sunt într-o zonă surprinzător de jos.

Ceea ce arată că schema ar putea să nu fie chiar atât de costisitoare

Ba chiar am putea câștiga…

Da. Deci, eu nu sunt îngrijorat de asta. Mai degrabă sunt îngrijorat de consum, pe mine mă șochează. La prânz, în România, într-o zi lucrătoare, greu ajungem la 5.000 de megawați.

Ceea ce înseamnă că avem o problemă cu consumul.  Clar suntem într-o stagnare. Dacă ar fi să fac o estimare, eu cred că anul ăsta vom fi sub anul trecut.

Pentru că se înscrie trendul economic, se vede, o vedem. Noi în fiecare zi ne uităm pe site-ul Transelectrica și vedem că nu reușim să ajungem la 5.000. Și la ora 8 seara ajungem la 6.000 de megawați. Deci noi cu frigiderele și cu lumina din casă ajungem să ținem și să alimentăm consumul în sistemul energetic. E foarte grav.

Deci România trebuie să se gândească unde va folosi energia asta. Și, după părerea mea, există un singur răspuns deștept aici: electrificarea. Pentru România, electrificarea ar trebui să fie proiect de țară. Noi ar trebui, apropo de subvenții și de direcționare a banilor, să stimulăm consumul de energie electrică în încălzire, în transport.  Pentru asta sunt niște lucruri, niște politici de făcut. Nu le facem. Noi construim încă rețele de gaz pe Anghel Salngny, care rămân umplute cu aer, că nu se conectează nimeni la ele și nu le ia nimeni în gestiune.

Deci nu suntem coerenți în ceea ce facem. Să ne imaginăm acum că repornim Galațiul, că repornim toată metalurgia…Vă spun, sunt niște vise și nu aș vrea să trăim în lumea viselor.

Dar electrificarea poate fi o soluție. Toată lumea știe că eficiența unui autovehicul bazat pe motor electric este de peste 80-87, aproape de 90%. Eficiența unui vehicul alimentat cu motor termic ajunge la 30%. E clar că ne ducem în direcția aceea, fie că ne place sau nu ne place.  Eu sunt dintr-o generație căreia îi plăcea mașina cu schimbător manual și când a venit schimbătorul automat, am zis că e o nenorocire, că n-o să am niciodată mașină….

Deci, electrificarea să fie un proiect de țară, trebuie gândită o strategie clară de suport al acestei tranziții, care înseamnă rețele.

Încă nu avem rețele să susținem toate cartierele din orașe încălzite electric. Dar este o opțiune. Va trebui să vedem ce avem de făcut, să ne concentrăm pe asta și să reajungem într-o zonă în care România să poată consuma 10.000 MW, altminteri degeaba investim în generare.

Corneliu Bodea este președinte al Centrului Român al Energiei (CRE), o organizaţie profesionala non-guvernamentala şi non-profit, care reuneşte şi reprezintă, din anul 2011, interesele companiilor de stat şi private ce operează în sectorul energetic românesc, la Bucureşti şi Bruxelles. CRE reprezintă România în organizația Eurelectric. Bodea este și fondator al grupului Adrem, companie specializată în servicii și construcție de infrastructură energetică și de soluții pentru consumatori industriali, cu peste 1.000 de angajați la nivel național.