”În momentul preluării partenerului nostru contractual, adică FrieslandCampina, de către Bonafarm, cu foarte puțin timp înainte de expirarea contractului ( cu FrieslandCampina n.red), fără nici un avertisment prealabil, ne-au anunțat că nu vor mai colabora cu ferma noastră, ceea ce ne-a pus într-o situație foarte dificilă. Negocierea unui nou contract cu un nou partener, în condiții avantajoase a fost foarte anevoioasă”, a dezvăluit un furnizori al Napolact comisarilor Consiliului Concurenței, potrivit unui raport al instituției referitor la piața laptelui.
Declarația acestuia a fost preluată în raportul Consiliului Concurenței în contextul în care autoritatea și Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe ( CEIS) derulează o analiză a tranzacție între Bonafarm Zrt. și FrieslandCampina Romania Holding B.V privind procesatorul de lacatte Napolact.
Astfel, s-au solicitat informații fermierilor implicați în această tranzacție, dar și altora. În plus, Consiliul a căutat să contureze o imagine cât mai fidelă a sectorului producției primare a laptelui, consultând producătorii de lapte crud-materie primă (fermieri sau cooperative agricole) cu privire la condițiile de producție, puterea de negociere, dificultățile întâmpinate în desfășurarea activității și efectele concentrărilor economice asupra pieței.
Consiliul a solicitat informații de la 115 operatori economici, dintre care 96 furnizori de lapte crud de vacă, și susține că interesul manifestat, în principal de fermieri, în prezentarea problemelor cu care se confruntă în sectorul producției de lapte crud-materie primă, a fost extrem de scăzut.
Ce se întâmplă la masa negocierilor
De altfel, la modul general, fermierii s-au plâns de puterea de negociere slabă care nu îi ajută la semnarea contractelor du procesatorii. După cum reiese din raportul Consiliului Concurenței, puterea de negociere a fermierilor în relația cu procesatorii diferă în funcție de dimensiunea fermei, de cantitatea zilnică de lapte livrată și de capacitatea de stocare.
”Putere reală de negociere am avut doar în anii în care cererea era mult mai mare decât oferta. În perioadele cu excedent de lapte, de cele mai multe ori, negocierea privitoare la preț s-a simțit a fi inexistentă”, a mai spus fermierul citat anterior.
În același sens, fermierii au mai spus că ”negocierea prețului laptelui cu procesatorii de lapte se realizează cu atât mai ușor, cu cat fermierul poate livra constant aceeași cantitate de lapte pe tot parcursul anului. O producție constantă și de calitate sunt factori decisivi la masa de negociere cu procesatorii, deoarece se pot obține prețuri decente. În schimb, fluctuațiile de cantitate (iarna puțin, vara foarte mult) fac ca negocierea prețului să fie greu de realizat neavând altă variantă decât acceptarea prețului propus de către procesator”.
Unii fermierii au mai spus că procesatorii sunt cei care propun contractele, clauzele contractuale reflectând în principal interesele acestora. Spre exemplu, din contracte lipsesc prevederi referitoare la penalitățile aplicabile procesatorilor în cazul întârzierii plății facturilor, precum și existența unor restricții privind cantitățile de lapte pe care aceștia se angajează să le achiziționeze la prețul stabilit.
Concurența fermelor ungurești este reală. Procesatorii sunt nevoiți să importe
Alți fermieri au indicat faptul că, timp de zece ani, clauzele contractuale au rămas în mare parte neschimbate, subliniind că, în principiu, acestea sunt echitabile pentru ambele părți, prețul rămânând singurul punct sensibil. Spre exemplu, prețul la grăsime și proteină este neschimbat de peste 15 ani, deși valoarea acestora de piață a crescut foarte mult de-a lungul timpului.
De asemenea, o cooperativă agricolă care operează ca prim-cumpărător de lapte cu centru de colectare și fabrică de procesare a laptelui a apreciat că puterea de negociere a fermierilor/cooperativelor este una mică, slabă, față de procesatori. De asemenea, această cooperativă agricolă a menționat că din cauza situării geografice, intră în concurență cu ferme din Ungaria. În opinia acesteia, pentru procesatori este relevant prețul laptelui la poarta fermei, în condițiile în care costurile de colectare depind de cantitatea colectată, de numărul fermierilor de la care se colectează laptele și de distanța până la unitatea de procesare.
Citește și:
De altfel, din datele Consiliului Concurenței, procesatorii de lapte se aprovizionează, în principal, de la fermele românești, însă cantitatea de lapte colectată este insuficientă pentru a acoperi necesarul industriei. Cantitatea colectată de procesatori a crescut de la circa 1,135 milioane tone în 2020 la 1,235 milioane tone în 2024, dar în 2025 a scăzut la 1,1 milioane tone. În aceste condiții, procesatorii sunt nevoiți să recurgă la importuri de calitate superioară pentru a completa necesarul pentru circuitul industrial și pentru a răspunde cererii diversificate de produse lactate. În 2024, deși procentual importurile de lapte brut au crescut mai mult decât colectarea internă — cu 39,8%, față de 5% — în cantități efective, colectarea de la producătorii locali a fost mai mare cu 55.549 de tone, comparativ cu majorarea de 44.623 de tone din importuri.
Cât despre prețurile laptelui crud în România față de alte țări, potrivit informațiilor Consiliului Concurenței prețul mediu de achiziție al laptelui crud provenit din afara României este, în majoritatea anilor, superior prețului mediu plătit pentru laptele crud achiziționat de pe piața internă.
În prezent, tranzacția care vizează achiziționarea de către Bonafarm Zrt. a FrieslandCampina Romania Holding B.V. și FrieslandCampina Romania S.A. este în faza de cercetare detaliată în cadrul Comisiei pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD), au declarat pentru Economica oficiali ai Cancelariei Prim-Ministrului.