Criza din Strâmtoarea Ormuz va reduce producţia agricolă şi va majora preţurile şi în 2027

Adaugă-ne ca sursă preferată

În raportul comun privind perspectivele în sectorul agricol, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) estimează că producţia de cereale în ţările cu venituri mici se va diminua cu 2,3% anul acesta şi cu 1,7% în 2027. În ţările cu venituri medii, această scădere va fi de 1-2%, în timp ce în statele bogate va rămâne sub 1%. Motivul acestor diferenţe este acela că impactul scumpirii energiei şi, în special, a îngrăşămintelor, este mai greu de suportat de către ţările sărace, deoarece rezervele acumulate erau mai mici şi sectorul agricol este mai sensibil la majorarea costurilor, scrie Agerpres.

În paralel, vor creşte preţurile la principalele produse din sectorul agricol, precum grâul (cu 4,5% în 2026 şi peste 7% en 2027), porumbul (peste 3% în 2026 şi aproape 7% în 2027), orezul (peste 4% în 2026 şi 3% în 2027), carnea de vită (1,5% în 2026 şi 2,5% în 2027), carnea de porc (circa 2% în 2026 şi 4% în 2027) şi cea de pui (3% în 2026 şi aproape 5% în 2027).

Scenariul negativ elaborat de OECD şi FAO pentru a lua în considerare războiul declanşat de Statele Unite şi Israel prin atacarea Iranului se bazează pe o încetinire a economiei globale şi preţuri la energie care vor fi anul acesta cu 33% mai ridicate faţă de situaţia anterioară şi cu 10% în 2027.

Îngrăşămintele, la rândul lor, vor fi, în medie, cu 29% mai scumpe în 2026 şi cu 17% în 2027 şi asta va conduce la o utilizare mai redusă, precum şi la ajustări în producţie şi comerţ şi la modificări ale obiceiurile de consum, care vor fi diferite de la o ţară la alta.

Acest scenariu ar duce la o contracţie sau o stagnare a consumului de alimente în ţările sărace, în special în ceea ce priveşte produsele de origine animală, fapt ce indică o orientare spre diete mai economice, în timp ce în ţările cu venituri medii şi mari nivelurile de consum vor rămâne practic fără schimbări semnificative.

Dincolo de această analiză a crizei din Orientul Mijlociu, ca şi în ediţiile anterioare, experţii OECD şi ai FAO au făcut previziuni şi pentru următorul deceniu şi estimează că la orizontul anului 2035 producţia din sectorul agricol va creşte 13,3% şi va atinge un nivel de 4.010 miliarde de dolari.

Avansul din aceşti nouă ani va fi mai accentuat în special în cazul producţiei animale (15,1%), dar va fi semnificativ şi în ceea ce priveşte producţia vegetală (12,5%), precum şi cea din sectorul de pescuit şi alte produse acvatice (11%).

Veniturile din agricultură, care acum sunt în medie de 3.800 dolari pe an, se vor majora la nivel mondial cu 9% în următorul deceniu, însă diferenţele vor fi foarte mari între regiunile lumii şi vor continua să se menţină.

În ţările bogate vor urca de la 21.100 dolari în prezent la 22.155 dolari în 2035, în timp ce în statele sărace (din Africa subsahariană şi sudul Asiei) vor înregistra un avans modest, de la 930 de dolari la 1.100 dolari.

Preţurile produselor agricole se vor menţine stabile sau vor scădea, dar autorii studiului subliniază că acest lucru nu va influenţa posibilele variaţii, aşa cum a demonstrat experienţa istorică, marcată de episoade de volatilitate.

În pofida creşterii productivităţii şi îmbunătăţirii eficienţei, emisiile de gaze cu efect de seră vor fi cu 6,5% mai mari în 2035.

În ceea ce priveşte comerţul internaţional cu produse agricole, a cărui pondere a crescut semnificativ, de la 16% în 2000 la 22-23% în 2019, menţinându-se de atunci la acest nivel, ar trebui să rămână la aceeaşi parametri în următorul deceniu.

Regiunea America Latină şi Caraibe (în special Brazilia, Argentina şi Paraguay) va continua să fie, de departe, principală zonă pentru exporturi, în timp ce marii importatori vor fi ţările în curs de dezvoltare din sudul şi sud-estul Asiei, în special India, Indonezia, Filipine, Thailanda şi Vietnam.

În termeni relativi, până în 2035, importurile de alimente de bază se vor majora cu 55% în Africa subsahariană şi cu 34% în Orientul Mijlociu şi nordul Africii.