România a ajuns raiul falsurilor. Poate rezolva AI problema fraudelor din artă?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Inteligența artificială este deja prezentă pe aproape toate planurile, la momentul actual, de la învățământ, medicină până la cercetare și industrie; evident că lumea artei și cultura nu a fost nici ele ocolite de încercarea marilor companii din tehnologie de a aduce produsul lor fanion care atrage cele mai multe investiții și cei mai mulți bani pe toate piețele, în postura de a-și arăta utilitatea, beneficiile dar și superioritatea față de inteligența umană.

”Dincolo de acest context, privind în urmă, nu pot să ignor ceea ce am învățat de exemplu în calitatea mea de jurist și anume că orice tranzacție de valoare se bazează pe „documentele” din spatele ei. Ca antreprenor sau investitor, am învățat că orice piață funcționează doar cât timp participanții au încredere unii în alții și produsele lor fac viața mai ușoară consumatorilor finali, într-un fel sau altul.

Ei bine, de data aceasta AI-ul, când vorbim de autenticitatea lucrărilor de artă, cel puțin la nivelul tehnologic actual, complică un pic ambele situații, și rezultatele deja se văd”, spune Cătălin Guriță.

Exemple de falsificatori celebri în autentificarea operelor de artă

Un subiect care a fost mult timp în atenția publicului interesat este cazul falsificatorului german Wolfgang Beltracchi – el a produs sute de tablouri în stilul unor pictori europeni decedați. Experți, galerii și case de licitații au validat lucrările lui timp de ani de zile. A fost condamnat în 2012, după o fraudă estimată la zeci de milioane de euro, iar cazul lui a arătat o slăbiciune structurală a autentificării tradiționale prin faptul că ochiul uman, oricât de antrenat, poate greși.

”Iată deci una dintre problemele pe care companiile și-au propus să le rezolve apelând la un „ochi” superior celui uman. Pornind de la acest caz, există astăzi agenți AI care se ocupă de autentificarea sau recunoașterea falsurilor în artă”, spune Cătălin Guriță.

Ca vechile opere de artă să nu aparțină în totalitate creatorilor lor nu este deloc improbabil întrucât știm deja că încă de pe acele vremuri, marii maeștri aveau ucenici pe care îi învățau în măiestriile artei inclusiv prin a le da spre lucru părți sau bucăți din anumite lucrări, chiar dacă acestea ulterior erau semnate sau atribuite integral, cu bună știință deci, de către marii pictori.

Cum funcționează autentificarea prin AI

Modelele folosite de companii antrenează rețele neuronale convoluționale pe seturi de imagini cu lucrări confirmate ale unui artist. Algoritmul învață tușa, structura compozițională, comportamentul cromatic și plasarea obiectelor. Când primește o lucrare nouă, modelul calculează o probabilitate de autenticitate prin comparație statistică, nu prin judecată vizuală.

”Există, însă, și un contraexemplu. În 2023, cercetătorii Universității din Bradford au anunțat, prin recunoaștere facială asistată de AI, că tabloul De Brécy Tondo Madonna ar fi al lui Rafael. Aceeași lucrare analizată cu un alt model AI, cel de care vorbeam mai sus, care a obținut probabilități foarte bune în cazuri precedente, a obținut rezultatul opus, cu o probabilitate de 85% ca tabloul să nu fie de Rafael. Aceste metode mecanice de autentificare a tablourilor au fost denumite periculoase, deja, iar din perspectivă juridică consider că un instrument statistic răspunde la întrebarea pe care a fost construit să o rezolve, nu la orice întrebare îi punem”, a declarat Cătălin Guriță.

Reversul medaliei AI – falsurile de excepție

”Partea mai puțin discutată public privește însă exact domeniul în care lucrez de mai mulți ani, și anume partea de documente. În 2025 au fost documentate de Financial Times o serie de fraude construite cu AI, iar brokerii și asiguratorii din piața de artă raportează folosirea inteligenței artificiale pentru generarea de facturi de vânzare, certificate de autenticitate, rapoarte de evaluare sau chiar istorii de proveniență false. Este o pantă foarte periculoasă, pentru că prin aceste metode AI-ul elimină nevoia de a inventa un expert fals, textul de susținere necesar fiind produs direct.

”Halucinațiile” sistemului AI pe piața operelor de artă

”Nu toate cazurile, sunt, însă, o fraudă intenționată. O parte din documentele problematice apar și pentru că proprietarii au folosit AI pentru cercetare de proveniență, iar sistemul a inventat (sau halucinat) informații pe care proprietarul le-a luat drept reale. Aceste halucinații se transferă mai departe direct în piața de artă, sub formă de proveniență falsă necontrolată, fără intenție de fraudă din partea celui care a cerut informația.

Așadar, piața de artă funcționează pe încrederea documentată de contract, facturi, certificate, istorice de proprietate. AI coboară drastic bariera de intrare pentru falsificarea acestei documentații, într-un moment de maximă necesitate a consolidării ei. Frauda capătă amploare, pentru că nu mai vorbim doar de falsificarea pânzelor, ci de falsificarea documentelor de origine, mult mai greu de detectat dar și mai ieftin de produs.

Soluții pentru cele, cel puțin două fețe, ale AI?

Soluția nu este respingerea tehnologiei, ci mai degrabă reglementarea folosirii ei. Cazul fundației Norval Morrisseau, victimă a cele mai mari fraude de artă documentate vreodată (peste 6000 de lucrări false vândute și pierderi de peste 72 de milioane de dolari) arată o posibilă direcție, în sensul în care ei au construit propriul model AI, Norval AI, pentru calcularea probabilității de autenticitate și pentru sprijinirea anchetei penale.

Tehnologia care poate produce prejudiciul poate fi, deci, folosită pentru a-l repara, dacă e integrată în sisteme de provenance și verificare construite cu rigoare, nu lăsată la latitudinea fiecărui vânzător.

Aceasta este miza pentru care lucrăm și în cadrul fundației WIN for ART, având în vedere că infrastructura pieței de artă din România este profund deficitară, la fel cum este și cadrul legislativ – plecând probabil de la premisa că piața din România nu este suficient de mare încât să atragă atenția marilor fraudatori.

Cu toate acestea, chiar dacă la un nivel mai mic (stabilit strict plecând de la valoarea lucrărilor) și în România falsurile sunt la ordinea zilei, mai ales că piața duce o lipsă acută de experți dar și de tehnică necesară derulării unor anchete amănunțite care să ateste autenticitatea unei lucrări.

De aceea Fundația noastră susține în paralel cu investiția în educarea și formarea unor specialiști înalt calificați și dezvoltarea unor sisteme de provenință verificabile și, desigur, o piață de asigurări funcțională, care împreună să folosească și potențialul inteligenței artificiale – dar într-o manieră corectă, etică, în favoarea tuturor actorilor implicați.