Noua Ordine Mondială – OPEC+ pierde influenţa pe piaţa petrolului în contextul războiul din Iran. Creşte influenţa Chinei (analiză Reuters)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Războiul din Iran, care a închis o rută majoră pentru exportul petrolului din Orientul Mijlociu şi a deteriorat infrastructura energetică din mai multe ţări OPEC, a erodat cota de piaţă a Organizaţiei şi, odată cu aceasta, capacitatea sa de a influenţa preţurile. Declaraţiile şi deciziile OPEC abia dacă mai mişcă piaţa petrolieră, scrie Agerpres.

În schimb, reducerea importurilor de ţiţei ale Chinei a devenit una dintre temele dominante ale anului 2026, contribuind la echilibrarea pieţei petroliere pe fondul a ceea ce analiştii descriu drept cea mai gravă perturbare a ofertei din istorie.

OPEC+, Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol şi aliaţii, inclusiv Rusia, a fost responsabilă pentru aproximativ 40% din producţia mondială de petrol în luna iulie, conform calculelor Reuters pe baza datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Este vorba de o scădere de la peste 48% înainte ca SUA şi Israelul să atace Iranul la sfârşitul lunii februarie, chiar dacă aproximativ patru până la cinci puncte procentuale din scădere s-au datorat retragerii Emiratelor Arabe Unite din OPEC în luna mai.

De asemenea, grupul central al OPEC+, format din cei mai mari şapte producători, inclusiv Arabia Saudită şi Rusia, a reprezentat doar un sfert din producţia mondială de petrol în luna iulie.

Potrivit Reuters, războiul a redus capacitatea OPEC+ de a creşte sau reduce rapid oferta în contextul închiderii efective a Strâmtorii Ormuz, o rută cheie de export pentru principalul producător din OPEC, Arabia Saudită, şi alţi membri precum Irakul şi Kuweitul.

OPEC a fost formată în 1960, iar cadrul extins OPEC+ a fost creat în 2016, când Rusia şi alţi producători şi-au unit eforturile pentru a ajuta grupul să contracareze diminuarea cotei sale în producţia mondială de petrol.

Cota OPEC în producţia globală de ţiţei a atins un vârf de aproximativ 50% în timpul crizelor petroliere din anii ’70, pentru ca ulterior să scadă la 30% la mijlocul anilor :’80, odată cu creşterea producţiei de petrol în Marea Nordului, Alaska şi Siberia.

Întreruperea aprovizionării cu ţiţei în timp de război nu este o noutate pentru OPEC, de la Kuweit în timpul Războiului din Golf din 1990-91 până la Irak după invazia condusă de SUA din 2003. Însă ceea ce este neobişnuit acum este amploarea întreruperii, care afectează mai mulţi producători simultan, reducând capacitatea OPEC de a compensa pierderile prin majorări de producţie în alte părţi.

Începând din luna martie, grupul principal din OPEC+ a anunţat şase creşteri ale producţiei de petrol. Totuşi, din cauza blocării Strâmtorii Ormuz, majoritatea acestor majorări au avut loc în principal pe hârtie, deciziile având un efect redus asupra preţurilor petrolului, cu excepţia celei din iulie, în timpul unui scurt armistiţiu dintre SUA şi Iran, care a stârnit speranţe că Strâmtoarea Ormuz se va redeschide.

Contrastul cu situaţia din 2019 este izbitor. Atunci, OPEC+ şi preşedintele american Donald Trump s-au ciocnit de mai multe ori cu privire la preţurile petrolului, iar deciziile OPEC+ au fost urmărite îndeaproape de către traderi pentru impactul lor potenţial asupra pieţei. La acea vreme, întrebarea cheie era cât de mult petrol va decide OPEC+ să pompeze? Acum, accentul se pune pe cât de mult petrol poate fi produs şi exportat fizic în mijlocul unui război în Orientul Mijlociu.

Unul dintre cei mai importanţi factori care au influenţat preţul petrolului în acest an a fost scăderea abruptă a importurilor de petrol ale Chinei. De la începutul războiului, China a cumpărat o cantitate mai mică cu aproximativ 400 de milioane de barili decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Scăderea reflectă o interzicerea exporturilor de combustibili, o producţie mai mică a rafinăriilor şi utilizarea tot mai mare a transportului electric.

Această tendinţă evidenţiază rolul tot mai mare al Chinei în echilibrarea pieţelor petroliere, un rol asociat cândva aproape în exclusivitate cu OPEC+. Cererea mai slabă de petrol a Chinei a contribuit la plafonarea preţurilor în acest an. „A devenit centrul pivotant al cererii”, a subliniat June Goh, analist la Sparta Commodities.