Cinci state din UE se apropie de un acord pentru crearea de centre de returnare pentru migranţi în ţări terţe. Lista ţărilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Ministrul danez al imigraţiei şi integrării, Morten Bodskov, se întâlneşte la această reuniune cu omologii săi din Germania, Austria, Olanda şi Grecia, ţări care, împreună cu Danemarca, formează „Grupul celor Cinci”, pentru a conveni asupra unor paşi concreţi în direcţia unui prim acord de parteneriat cu o ţară terţă dispusă să găzduiască pe teritoriul său centre de retenţie pentru migranţii care nu primesc drept de azil în UE, scrie Agerpres.

„Am parcurs un drum lung în munca de creare a unui centru de returnare în afara UE şi acum suntem mai aproape ca niciodată” de un acord, a declarat ministrul danez. „Aceasta înseamnă că, de partea daneză, ne aşteptăm ca spre finalul anului viitor să fim pregătiţi să trimitem primii străini într-o ţară parteneră”, a adăugat el, fără a preciza ţara sau ţările unde ar putea fi create astfel de centre, dar Uganda şi, în special, Rwanda sunt considerate posibile destinaţii.

În iunie a intrat în vigoare în blocul comunitar pactul UE privind migraţia, care, printre alte dispoziţii, permite accelerarea expulzărilor şi crearea de centre de retenţie pentru migranţi în state terţe, măsură despre care criticii spun că ar putea slăbi garanţiile pentru solicitanţii de azil, cum este şi cazul Consiliului Europei, care susţine că transferul migranţilor clandestini către ţări terţe implică „riscuri considerabile pentru drepturile omului”, inclusiv rele tratamente şi detenţie arbitrară.

Pactul UE privind migraţia înăspreşte regulile privind azilul, prin consolidarea frontierelor cu controale obligatorii şi simplificarea procedurilor, dar include şi un controversat mecanism de „solidaritate” care constă în cote obligatorii de refugiaţi pentru statele membre, adică relocarea unor migranţi din ţările din prima linie către alte state membre ale UE mai puţin afectate de valul migrator, iar cele care refuză aceste cote vor trebui să plătească o contribuţie de 20.000 de euro pentru fiecare migrant refuzat sau să ofere sprijin operativ şi tehnic.