OPEC+ nu crește cotele privind producţia de petrol în octombrie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Un sub-grup de şapte state, conduse de Arabia Saudită şi Rusia, a decis duminică menţinerea ţintelor de producţie în octombrie, după ce în aprilie OPEC+ a convenit să reia majorarea producţiei, dar închiderea Strâmtorii Ormuz a făcut imposibilă creşterea producţiei la cotele stabilite.

Săptămâna trecută, escaladarea ostilităţilor în Orientul Mijlociu a dus la majorarea semnificativă a preţurilor la petrol. Vineri, la bursa ICE Futures, cotaţia barilului de petrol Brent din Marea Nordului cu livrare în luna noiembrie a crescut cu 0,76 dolari, ajungând la închidere la valoarea de 96,28 dolari.

„Deocamdată, OPEC+ tranzacţionează barilii de ţiţei mai mult pe hârtie, decât pe piaţa fizică. Impactul real va veni când şi dacă se va redeschide complet Strâmtoarea Ormuz, moment în care grupul va trece brusc de la gestionarea constrângerilor asupra exporturilor la problema excedentului semnificativ de petrol”, a apreciat Jorge Leon, analist la Rystad Energy.

Următoarea reuniune a sub-grupului va avea loc în 4 octombrie.

Prioritatea OPEC+ este un audit privind nivelul producţiei fiecărui stat membru, care să fie utilizat în calcularea limitelor impuse producţiei statelor membre în 2027.

Analiza ar urma să fie finalizată luna aceasta şi discutată la viitoarea reuniune completă a miniştrilor Petrolului din OPEC+, în noiembrie.

„Ţările nu se mai concentrează acum pe ajustările lunare ale producţiei, ci pe dezbaterea cu consecinţe importante privind nivelul producţiei din 2027. Acest exerciţiu va fi de departe mult mai dificil, dar şi mai sensibil din punct de vedere politic”, a avertizat Leon.

OPEC a fost formată în 1960, iar cadrul extins OPEC+ a fost creat în 2016, când Rusia şi alţi producători şi-au unit eforturile pentru a ajuta grupul să contracareze diminuarea cotei sale în producţia mondială de petrol.

Cota OPEC în producţia globală de ţiţei a atins un vârf de aproximativ 50% în timpul crizelor petroliere din anii ’70, pentru ca ulterior să scadă la 30% la mijlocul anilor ’80, odată cu creşterea producţiei de petrol în Marea Nordului, Alaska şi Siberia.