Ce este „al patrulea capital” și de ce este esențial pentru viitorul societăți. Leonardo Badea, BNR: Distanța dintre statistici și percepții nu trebuie ignorată

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Putem măsura capitalul financiar, putem construi capital fizic, putem forma capital uman. Există însă și un al patrulea capital, care nu apare în conturile naționale. De nivelul său depinde succesul cu care o societate poate mobiliza resurse, poate accepta reforme dificile și poate transforma oportunitățile în realizări comune.”, notează oficialul băncii centrale într-o analiză publicată de www.studiifinanciare.ro.

Leonardo Badea amintește că ideea de a măsura percepția publică asupra mersului economiei datează de sute de ani și ar trebui să aibă un rol mai important în analizele economiștilor.

„Poate surprinzător, această idee nu este chiar atât de nouă. În 1759, cu șaptesprezece ani înainte de Avuția Națiunilor, Adam Smith publica Teoria sentimentelor morale. Pentru el, ca și pentru noi astăzi, economia nu poate fi redusă la relații mecanice de tip cauză-efect, pentru că încrederea, percepția, alegerile morale și felul în care ne raportăm unii la ceilalți și la evenimentele pe care le parcurgem contribuie la țesutul social și, implicit, la funcționarea piețelor. Aproape două secole mai târziu, John Maynard Keynes a numit „animal spirits” acea componentă a deciziei care nu poate fi redusă la un calcul rece al probabilităților. În condiții de incertitudine, așa cum avem și astăzi din multiple perspective, probabilitățile nu sunt cunoscute și nimeni nu poate construi o arhitectură de scenarii care să descrie de o manieră completă rezultatele viitoare posibile. În astfel de situații, sentimentul economic este în același timp cauză și semnal:

• cauză, pentru că influențează direct deciziile de consum, de economisire și de investiții;
• semnal, pentru că, măsurat cu rigoare, ne oferă explicații pe care datele statistice le confirmă abia mai târziu dar și repere pentru ceea ce urmează. „, explică numărul doi din BNR.

Conform lui Badea, economia comportamentală modernă a dus această idee mai departe și i-a adăugat rigoare experimentală. Daniel Kahneman și Richard Thaler ne-au arătat că agenții economici sau decidenții din spatele lor nu sunt o formă de homo oeconomicus perfect rațional așa cum, pentru simplificare, se prezintă în multe manuale. Deciziile lor sunt influențate de inerție, de aversiunea față de pierdere, de limitele autocontrolului, de contabilitatea mentală și de felul în care le sunt prezentate opțiunile. Contează, cu alte cuvinte, nu doar ce alegem, ci și contextul în care alegem – ceea ce Thaler a numit arhitectura alegerii. Două persoane cu venituri similare pot lua decizii radical diferite pentru că percep diferit riscul, siguranța și viitorul. Iar aceste percepții sunt tocmai ceea ce Indexul de astăzi își propune să măsoare.

Întreaga analiză legată de „al patrulea capital” o puteți parcurge AICI