Bani, energie și lobby politic. Miza din spatele scandalului monstru privind achiziția de gaze americane care ar fi dus la căderea lui Bolojan. Cronologia faptelor și oamenii implicați

Adaugă-ne ca sursă preferată

Ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, a declarat, la o cină la Atena alături de ministrul grec al Energiei desfășurată în luna martie, că SUA ar fi fost implicată în demiterea guvernului Bolojan, și că asta s-ar putea întâmpla și în Grecia, conform jurnaliștilor de la Wall Street Journal, care au publicat zilele trecute un material pe această temă, preluat în presa română mai întâi de G4Media.

În martie, la o cină la Atena la care au participat oficiali greci și americani, Guilfoyle (foto) a intrat într-o dispută cu ministrul grec al Energiei, Stavros Papastavrou, în fața celorlalți oaspeți. Referindu-se la prăbușirea iminentă a guvernului român, Guilfoyle a spus grupului: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”, potrivit unei persoane care a participat la cină și altora cărora li s-a povestit despre acest episod. Conversația a devenit aprinsă, Papastavrou replicând că SUA nu pot înlocui guvernul Greciei, care a fost ales de popor. Avocatul lui Guilfoyle a contestat această descriere a schimbului de replici”, scrie Wall Street Journal.

Este scandalul politic al momentului în România. Desigur, la acest moment nu putem ști în ce măsură ce a spus ambasadoarea, care a fost și logodnica lui Trump Jr., este adevărat și a dus la căderea Guvernului Bolojan, dar merită lămurit contextul poveștii.

Care este, de fapt, despre energie și bani.

Povestea gazului, căci despre gaz este vorba

Ani de zile Europa a primit gase rusești ieftine printr-un sistem de conducte din care acum, după sancțiunile europene și politca UE de a renunța treptat la toate gazele rusești după declanșarea războiul din Ucraina, mai funcționează doar una, întâmplător în zona noastră – gazoductul Turk Stream, o conductă care subtraversează Marea Neagră din Rusia până în Turcia, și de aici ajunge în Europa de Sud-Est și, apoi centrală, prin infrastructurile existente în Bulgaria, Serbia și România.

Dorința politică este ca și aceasă rută, gâtuită oricum acum pentru că volumele au scăzut, să fie închisă, contintentul european urmând să fie decuplat complet de la hidrocarburile rusești, pe conductă și, în final și pe cale maritimă, prin transportul de gaz lichefiat (LNG) rusesc cu vaporul care se face și acum în vestul Europei.

Una dintre cheile strategiei de diversificare a surselor de gaze ale Europei, care să substituie moleculele rusești, este Grecia. Pe aici intră în Europa gaze azere prin sistemul de conducte TANAP-TAP (din Azerbaidjan, via Turcia), și ajunge în Italia. Nimeni nu știe de fapt cât este gaz rusesc în amestec, dar azerii, care au devenit unul dintre marii producători de gaze, garantează că el al lor, și nu au ascuns că importă gaz rusesc pentru propriul consum, iar gazul lor, ne-rusesc, ajunge în Europa.

Și tot prin Grecia, prin intermediul unui nou terminal plutitor de LNG (FSRU) în largul portului Alexandropoulis de la Egee, ajung alte gaze non-rusești, inclusiv americane, care utilizează apoi infrastractura de conductă existentă din Balcani – au fost făcute și conducte noi, ca interconectorul Grecia-Bulgaria – pentru a ajunge în Europa centrală.

Prin așa numitul Coridor Vertical al Gazelor, de la sud, din Grecia, prin Bulgaria/Serbia, spre România, Ucraina, Ungaria, Austria. Aici de apropiem de debuturile scandalului. România face parte din proiect, pe care îl susține, din două motive: asigură surse de gaze de import non-ruse, necesare pentru noi până la debutul producției din zăcământul offshore Neptun Deep și asigură venituri pentru Transgaz din tranzitul acestor gaze spre Ungaria și Ucraina/Moldova.

Grecia și LNG-ul

Grecia are un terminal mai mic de gaze, la Revithoussa, și a pus recent în operare FSRU Alexadropoulis, după o investiție de peste 400 de milioane de euro, unde există o capacitate de primire și, ulterior, regazeificare și livrare pe continent a 5,5 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Aproape jumătate din consumul anual al României.

În condițiile în care estimările arată că, fără gazele rusești care nu vor mai curge de la anul, zona are nevoie de cel puțin 25 de miliarde de metri cubi pe an chiar și cu Neptun Deep în operare, grecii se concentrează pe rolul lor de poartă de intrare a gazelor non-ruse în Europa de Sud-Est.

Și vor să construiască acum al doilea teminal de la LNG prin care să preia gaze non-ruse care să ajungă în Europa Centrală. Numai că toată aceasta infrastructură, cea actuală și cea nouă, poate funcționa profitabil dacă se întrunesc două condiții simple. Cineva să aibă gaz să îl aducă și altcineva să vrea să îl cumpere, pe termen lung.

Aici începe povestea care ne leagă de scandalul momentului

Oportunitatea pentru greci este LNG-ul american, în condițiile creșterii mari a producției de gaze a SUA. În acest sens, s-a constituit chiar și o firmă specializată, Atlantic – See LNG Trade, cu acționari furnizorul grec DEPA și grupul AKTOR, care să cumpere gaze americane și să le vândă în Europa. 15 miliarde de metri cubi de gaze pe an, vreme de 20 de ani. 50-60 de vase cu LNG descărcat în terminalele de la Alexandropoulis, cel nou și cel viitor. Miliarde de euro pe an.

„Dacă Europa nu vrea să fie din nou ostatică pe segmentul gazelor, trebuie să-și asigure contracte pe termen lung cu Statele Unite, pentru a-și asigura echilibrul în viitor și disponibilitatea gazelor la prețuri rezonabile”, a afirmat directorul general Alexandros Exarchou, în februarie. Acești potențiali cumpărători de gaze sunt în Albania, Macedonia de Nord, Bulgaria, România, Ungaria, Republica Moldova, Austria și posibil Ucraina, a spus el.

Cronologia evenimentelor și oamenii implicați

7 noiembrie 2025. La un eveniment de amploare din Atena, firma românească privată Nova Power and Gas (implicată și în proiectul SMR-urilor americane de la Doicești) și compania națională Transgaz au semnat  un Memorandum de Înțelegere cu Atlantic – See LNG Trade.

În baza memorandumului, Nova Power & Gas “va colabora cu partenerii naționali și regionali pentru dezvoltarea de soluții comune de aprovizionare cu gaze naturale lichefiate (LNG), contribuind la diversificarea surselor și la consolidarea securității energetice a regiunii”. Adică s-a făcut primul pas ca și cineva din România să cumpere LNG american.

Atlantic See NG Trade a semnat, tot atunci,  un contract ferm de cumpărare de gaze pe 20 de ani, cu americanii de la Venture Global, un mare producător american de gaz care are și capacități de lichefiere și încărcare pe vas în SUA. Livrările urmează să înceapă din 2030 în volume estimate de presa greacă la 4 miliarde metri cubi pe an.

Memorandumul semnat de Nova și Romgaz nu implica obligația achiziției. Urma să fie semnat un contract în acest sens.

16 ianuarie 2025. Ministrul PSD al Energiei Bogdan Ivan, a transmis scrisori către președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan în care le cere să semneze un acord guvernamental cu SUA pentru ca România să cumpere gazele din SUA prin intermediarul Nova Gas&Trade, potrivit G4 Media

“Pentru a evita riscul unui blocaj în relația cu partenerul strategic Statele Unite ale Americii”, a scris Ivan.

“Responsabilii din Statele Unite s-au angajat să prezinte către Administrația Trump până la data de 07.02.2026 statusul semnării angajamentelor agreate cu fiecare stat în timpul desfășurării evenimentului, motiv pentru care doamna Kimberly Ann Guilfoyle, ambasador al Statelor Unite în Grecia, și-a manifestat intenția de a fi prezentă săptămâna următoare în România, ca urmare lipsei unui răspuns ferm și integrat al statului român privind cele angajate în cuprinsul Memorandului”, a scris Ivan

7 februarie 2026. A expirat termenul până la care Nova urma să semneze contractul de achiziție de gaze. Nu a mai vrut să-l semneze. Nova ar fi urmat în teorie să cumpere 1,4 miliarde de metri cubi de gaze pe an.

11 februarie 2026. Sefii Transgaz și Romgaz (transportatorul și producătorul naționa de gaze), au fost convocați la o teleconferință cu ministrul Bogdan Ivan, potrivit Hotnews.ro, care a scris că Ivan ar fi făcut presiuni asupra managementului Romgaz să cumpere LNG american – 1,5 miliarde de metri cubi pe an.

Romgaz a spus public că Ivan nu a făcut presiuni (Ministerul Energiei este acționarul majioritar al Romgaz) dar a spus și că, în urma analizei sale nu se justifică achiziția de LNG american. Ivan a negat că ar fi făcut orice presiune și a spus că este victima un atac politico-mediatic menit să submineze relația strategică și parteneriatul onest dintre România și Statele Unite.

Martie 2026 Ambasadoarea face declarația din Grecia

31 martie 2026. Are loc o conferință mare pe teme de energie sub cupola The Economist la București. Sunt prezenți inclusiv șeful Atlantic – See LNG Trade și ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle.

„Văd state membre care ezită să se angajeze să achiziționeze LNG american. Văd state membre – unele, nu toate – care se opun nu doar progresului Coridorului Vertical, ci și angajamentelor pe termen lung de achiziție de LNG din SUA. Și atunci vin și întreb: Pe bune? Chiar și după tot ce s-a întâmplat în Qatar, ca urmare a războiului? Și chiar și dacă rușilor li s-ar permite să furnizeze în continuare, vor fi ei în stare să facă asta, dat fiind nivelul cererii din China?″, a spus Alexandros Exarchou, șeful Atlantic – See LNG Trade.

În aceeași zi, potrivit G4Media, șeful PSD Sorin Grindeanu a fost filmat alături de ambasadoarea SUA în Grecia și de ministrul Bogdan Ivan la restaurantul Isoletta din București, A fost prezent și consilierul prezidențială Florin Vlădică.

27 aprilie 2026. PSD anunță că va susține moțiunea de cenzură a AUR pentri înlăturarea Guvernului Bolojan

5 mai 2026 . Guvernul Bolojan cade în urma votului din Parlament

27 mai. Bolojan, minstru interimar al Energiei, a fost întrebat dacă s-au făcut presiuni asupra sa ca să cumpărăm LNG american.

“Consider că România trebuie să susțină acest transport, tranzitarea, inclusiv prin reduceri de tarife. Pentru că o cantitate mai mare de gaz care se transferă prin niște conducte care, oricum, doar din tranzitul gazului se amortizează, înseamnă venituri mai mari, inclusiv realizarea de investiții de interconectare care trebuie făcute cu țările din jur pentru a crește capacitatea – ăsta e al doilea aspect vital pe care cred că România trebuie să-l susțină. Dar în ceea ce privește achiziția efectivă de gaz, acolo trebuie să iei decizii raționale care țin de piață. Asupra mea personal nu s-au exercitat presiuni ca să facem un anumit lucru″, a răspuns premierul, la EuropaFM 

Are România nevoie de gaze americane?

Acum ar avea cu siguranță nevoie, dar doar pentru a trece această ultimă iarnă dinainte de debutul exploatării gazelor din Neptun Deep – deși suntem cel mai mare producător de gaze din UE, România încă are nevoie de gaz din import în perioada rece, pentru că producția curentă și extracția din depozite nu asigură consumul dacă temperaturile sunt scăzute.

Dar discuția despre achiziția acestora gaze este la orizontul anului 2030, moment la care, pe lângă cele cam 9 miliarde de metri cubi extrași acum, vor intra în țară și alte 8 miliarde din Neptun, iar consumul țării este de doar 10 miliarde, acum. Deci în teorie România poate deveni exportator cu va avea, desigur dacă nu crește consumul intern.

Din acest ultim punct de vedere – achiziția Azomureș de către Romgaz și ulterior repornirea producției de îngrășăminte, finalizarea centralei electrice pe gaze a Romgaz, mega-centrala de la Mintia, grupurile noi de la București, Constanța, Midia, Turceni, etc – este posibil ca, într-adevăr, producția internă de gaze să nu fie suficientă pentru consumul intern, cu tot cu gazele din Neptun Deep.

Șeful Transgaz, Ion Sterian, chiar a spus că se va dubla consumul național, și nici gazele din perimetrul Neptun nu vor fi suficiente. Estimarea ar putea fi însă foarte optimistă având în vedere prețiurile mari ale gazelor de acum.

Dacă LNG american ajunge să fie consumat în România, totul depinde de preț. Într-adevăr, LNG-ul american este mult mai ieftin, dar în America, nu în Europa, unde prețul TTF de la Amsterdam este mult mai mare (70 euro/MWh față de 10 euro la Henry Hub)  – acum influențat și de diminuarea livrărilor din zona Golfului Persic. Desigur, atât vânzătorii, cât și oficialii greci – care au de câștigat dacă vine LNG american mult la poarta Europei de Est în porturile lor – pledează pentru semnarea de contracte pe termen lung, care să asigure garanția livrărilor și predictibilitatea prețurilor.

În România, prețul gazelor este reglementat pentru populație până la sfârșitul iernii, dar este la liber pentru consumatorii comerciali, iar prețul pieței este mare – cel puțin triplu față de cei 110 lei/MWh cât este prețul reglementat al producției interne pentru consumul casnic.

Dacă LNG doar va tranzita România în drumul lui spre Ucraina, Moldova (potențial) sau Ungaria, Tranzgaz va câștiga din taxele de tranzit, desigur în eventualitatea în care sunt semnate contracte de achiziție pentru volume importante care să fie consumate acolo. România a asigurat condițiile tehnice necesare în așa-zisul Coridor Vertical, iar infrastructura – care mai poate fi upgaradată în zona Dobrogei, permite tranzitul de volume mari către Ucraina.