Fertilizarea organică revine în ecuația economică a fermelor. Cât valorează nutrienții pe care agricultura îi are deja

Adaugă-ne ca sursă preferată

Fertilizanții și amelioratorii de sol au avut o creștere mult mai puternică, de 13,4%, România fiind printre piețele în care presiunea este cea mai vizibilă: prețurile inputurilor agricole curente au crescut cu 11,7%, al doilea cel mai mare avans din UE. Dar presiunea nu a apărut anul acesta: în ultimul trimestru din 2025, fertilizanții și amelioratorii de sol se scumpeau deja cu 8% în UE, iar România înregistra cea mai mare creștere dintre cele 27 de state membre: 16,8%.

Mai mult, Comisia Europeană arată că piața europeană a fertilizanților este caracterizată de volatilitate persistentă din 2021, iar în aprilie 2026 prețurile fertilizanților cu azot erau cu 71% peste media anului 2024.

Sursa grafic: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20260910-2

În această ecuație, gunoiul de fermă începe să arate mai puțin ca un material care trebuie gestionat și mai mult ca un activ agronomic cu valoare economică. Conține azot, fosfor, potasiu și alte elemente pentru care ferma plătește atunci când le cumpără din exterior. Nu poate înlocui automat și integral fertilizanții minerali, dar fiecare kilogram de nutrient pe care îl poate furniza în siguranță culturii este un kilogram care intră în calculul necesarului ce trebuie cumpărat.

Europa caută nutrienți mai aproape de casă

Problema este și una de securitate economică căci UE continuă să depindă de importuri pentru fertilizanți minerali și pentru materii prime importante precum ureea și amoniacul, ceea ce expune agricultura europeană fluctuațiilor de pe piețele globale și perturbărilor geopolitice.

Comisia Europeană avertizează că, atunci când fertilizanții se scumpesc, fermierii nu pot transfera întotdeauna costul în prețul producției; marjele scad, iar reducerea fertilizării sub necesarul culturilor poate afecta randamentul. De aici și interesul tot mai mare pentru ceea ce există deja în sistem. În iulie 2026, Comisia Europeană descria recuperarea nutrienților din dejecțiile zootehnice drept o oportunitate de reducere a dependenței Europei de fertilizanții importați și de creștere a rezilienței fermelor.

Proiectul european FertiCovery pornește tocmai de la această idee: Europa dispune deja de cantități importante de nutrienți în dejecții, biodeșeuri și ape uzate, iar problema economică este cum pot fi recuperați și utilizați acolo unde este nevoie de ei.

Nu toate tonele de gunoi de fermă au aceeași valoare

Valoarea economică nu se calculează însă în tone de material, ci în nutrienții disponibili în fiecare tonă, distanța până la teren și costul aplicării. Dejecțiile porcine, de exemplu, sunt frecvent lichide. Au avantajul unei proporții importante de azot rapid disponibil, dar transportarea lor pe distanțe mari înseamnă implicit și transportarea unei cantități mari de apă. Gunoiul de la bovine este mai fibros și are un aport important de materie organică, dar este de asemenea relativ voluminos.

Amestecul de gunoiul provenit de la puii de carne cu așternut are o ecuație diferită: este relativ uscat și concentrat în nutrienți, iar așternutul adaugă materie organică. Analizele publicate de University of Georgia Cooperative Extension pentru aproape 3.000 de probe de gunoi proaspăt de pui de carne cu așternut indică, în medie, aproximativ 3,15% azot, 2,77% P₂O₅ și 2,33% K₂O, deși compoziția variază și fiecare material trebuie analizat înainte de stabilirea dozei.  Această concentrație îi conferă și o dimensiune economică.

University of Georgia folosește explicit prețurile fertilizanților comerciali cu azot, fosfor și potasiu pentru a calcula valoarea fertilizantă pe tonă a gunoiului de pui cu așternut. Cu alte cuvinte, azotul (N), fosforul (P) și potasiul (K) din acest material pot fi exprimate inclusiv în valoarea fertilizanților comerciali pe care îi pot substitui, acolo unde solul și cultura au nevoie de acești nutrienți. Din calcul trebuie însă scăzute costurile de transport și distribuire.

Cu cât fertilizanții cumpărați sunt mai scumpi, cu atât contează mai mult ceea ce ferma poate recupera

Aceasta este schimbarea de perspectivă. Dacă o fermă zootehnică produce un material care conține nutrienți, iar o fermă vegetală cumpără aceiași nutrienți, există o valoare economică potențială în închiderea circuitului dintre cele două. În cazul sistemelor integrate, circuitul poate fi și mai scurt: cerealele produse pe teren devin furaje, paiele pot fi utilizate ca așternut în fermele de pui, iar amestecul rezultat din așternut și dejecții poate reveni, după gestionarea corespunzătoare, ca fertilizant organic pe terenurile agricole.

O parte din ceea ce a plecat din câmp se întoarce astfel împreună cu nutrienți suplimentari, reducând cantitatea care trebuie adusă exclusiv din exterior.

Asta nu face fertilizantul mineral inutil, ci dimpotrivă, fertilizarea eficientă poate combina cele două resurse: se valorifică mai întâi nutrienții disponibili în fermă, iar fertilizanții minerali completează precis diferența dintre ceea ce poate furniza solul și necesarul culturii.

Mirosul este perceptibil. Valoarea economică a azotului pierdut, mai puțin

Există însă și o parte foarte vizibilă, sau, mai exact, ușor de simțit, a acestei economii circulare: distribuirea fertilizanților organici pe teren poate produce temporar și limitat sapațial un miros specific.

Gunoiul de fermă este materie biologică și poate elibera compuși volatili în timpul manipulării și după aplicare, inclusiv atunci când fertilizarea este realizată corect.

Mirosul, prin el însuși, nu arată cât nutrient a fost aplicat și nici nu reprezintă o măsurătoare a poluării. Intensitatea percepută depinde de tipul materialului, temperatură, umiditate, vânt, metoda de distribuire și timpul în care acesta rămâne la suprafața terenului.

Din perspectiva fermei, însă, există un motiv economic puternic pentru limitarea emisiilor: amoniacul pierdut în atmosferă conține azot care a fost deja produs, transportat și distribuit, dar care nu mai ajunge să hrănească planta.

Pierderea în aer este, în acest sens, și o pierdere de valoare fertilizantă. De aceea, cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pentru creșterea intensivă a păsărilor și porcilor prevăd măsuri de reducere a emisiilor, inclusiv, acolo unde este aplicabilă, încorporarea rapidă a gunoiului în sol.

Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 indică pentru BAT 22 un interval asociat de 0–4 ore între distribuire și încorporare, cu excepțiile și condițiile prevăzute de standard. Reducerea timpului în care materialul rămâne expus la aer ajută la păstrarea azotului și poate diminua concomitent emisiile și mirosul.

O resursă care ajunge, în cele din urmă, în economia hranei

Calculul nu se termină la costul fertilizantului. Azotul, fosforul, potasiul și materia organică readuse în sol susțin următoarea cultură, iar recolta devine la rândul ei hrană, ingredient sau furaj.

Valoarea economică circulă, așadar, împreună cu nutrienții, iar într-un an în care prețul fertilizanților crește, iar fermierii europeni primesc, în medie, mai puțin pentru ceea ce produc, capacitatea de a recupera o parte din nutrienții existenți deja în fermă nu mai este doar o discuție despre sustenabilitate, ci una despre costul de producție, expunerea la volatilitatea internațională a inputurilor și despre câtă valoare poate păstra agricultura în propriul circuit.

Ce merită clarificat:

Gunoiul de fermă poate înlocui complet fertilizanții minerali? Nu. Valoarea lui depinde de compoziție, sol și necesarul culturii. Poate acoperi o parte importantă din necesarul de nutrienți, iar fertilizanții minerali pot completa ceea ce lipsește.

De ce amestecul de gunoi de pui cu așternut este interesant economic? Pentru că este relativ uscat și concentrat în N, P și K, la care se adaugă materia organică din așternut. Valoarea pe tonă poate fi raportată la costul nutrienților echivalenți din fertilizanții comerciali, dar rentabilitatea finală depinde și de transport, analiză și aplicare.

Mirosul înseamnă că fertilizarea a fost făcută incorect? Nu. Mirosul poate apărea temporar și în cazul unei aplicări corecte. Practicile care reduc expunerea materialului la aer sunt însă importante atât pentru vecinătate, cât și economic: azotul care nu se pierde sub formă de amoniac rămâne disponibil în circuitul agricol. Ceea ce se simte temporar în apropierea terenurilor este, astfel, o etapă scurtă a unui circuit cu o miză mult mai mare: păstrarea nutrienților în agricultură, obținerea unor recolte suficiente și de calitate și, mai departe, producerea hranei.

Ce legătură are fertilizarea organizcă cu hrana de calitate? Nutrienții nu sunt readuși în sol doar pentru a reface un bilanț contabil al fermei. Azotul, fosforul, potasiul și ceilalți nutrienți, disponibili în cantitățile potrivite, susțin dezvoltarea plantelor, formarea producției și atingerea parametrilor de calitate urmăriți pentru cereale, oleaginoase și plante proteice. Aceste recolte devin apoi alimente sau materii prime pentru furaje, astfel încât o nutriție echilibrată a culturilor este una dintre condițiile necesare pentru obținerea constantă a unor materii prime de calitate pentru lanțul alimentar.

Unde este, de fapt, câștigul? Nu în faptul că fertilizantul organic ar fi „gratuit”, pentru că analiza, depozitarea, transportul și aplicarea au costuri. Câștigul potențial apare atunci când valoarea nutrienților recuperați și utilizați agronomic este mai mare decât costul necesar pentru a-i păstra în circuit. Acesta este punctul în care economia circulară devine pur și simplu economie. În această perioadă în care costul fertilizanților pune presiune pe ferme și, mai departe, pe costul producerii hranei, aceasta este și o formă de reziliență economică a lanțului alimentar.