Un nou „refugiu” pentru rezervele de aur – Singapore lansează un serviciu de depozitare a aurului pentru băncile centrale străine

Adaugă-ne ca sursă preferată

AUR – „Dezvoltarea pieţei noastre de aur reprezintă o prelungire a poziţiei de centru financiar de încredere a Singaporelui”, a declarat vicepremierul Gan Kim Yong, care deţine şi funcţiile de ministru al Comerţului şi Industriei din Singapore, precum şi pe cea de preşedinte al MAS, scrie Agerpres.

Serviciul de depozitare va permite stocarea rezervelor de aur în numele băncilor centrale străine, al instituţiilor financiare internaţionale şi al entităţilor suverane, în interiorul facilităţilor de depozitare ale MAS, care au o capacitate de 500 de tone.

„Pe fondul cererii tot mai mari pentru aur ca activ de rezervă, băncile centrale caută mai multe opţiuni pentru a-şi consolida rezilienţa. Am primit deja semnale că există părţi interesate. Întrucât acestea au un caracter confidenţial, nu pot oferi detalii despre care bănci centrale anume ne-au contactat”, a adăugat Gan Kim Yong.

Noul serviciu de depozitare dedicat băncilor centrale va completa facilităţile comerciale de depozitare a aurului din Singapore, care au o capacitate de 2.000 de tone şi deservesc participanţi de pe piaţă precum bănci specializate în metale preţioase, investitori instituţionali şi persoane înstărite.

Această iniţiativă vine în contextul în care Singapore se pregăteşte să lanseze, până la sfârşitul anului, un sistem de compensare pentru tranzacţiile cu aur de tip „over-the-counter” (OTC). Se preconizează că tranzacţionarea efectivă şi operaţiunile de piaţă vor începe în martie 2027, lichiditatea pieţei urmând să crească treptat pe parcursul anului, a informat MAS în comunicat.

În alte părţi ale Asiei, Guvernul din Hong Kong face eforturi pentru a extinde capacităţile de stocare a aurului şi pentru a transforma oraşul într-un centru internaţional de tranzacţionare a aurului.

Preţ aur  – Achizițiile băncilor centrale au avut cel mai rapid ritm de creştere de la finalul lui 2024, în trimestrul trei din 2026 (analiză WGC)

Achiziţiile de aur ale băncilor centrale au înregistrat în trimestrul trei cel mai rapid ritm de creştere de la finalul lui 2024, potrivit unui studiu al Consiliului Mondial al Aurului (WGC), transmite Bloomberg.

Instituţiile au acumulat 321 tone de aur în perioada iulie-septembrie 2026, chiar dacă cotaţia metalului galben a fost afectată de majorarea preţului petrolului şi a dobânzilor, a informat WGC. După un start lent în 2026, se estimează că în primele nouă luni din acest an achiziţiile de aur ale băncilor centrale au ajuns la 675 tone, uşor peste nivelul similar din 2025, scrie Agerpres.

Datele subliniază faptul că băncile centrale au rămas factorul care sprijină preţurile la aur, pe o piaţă volatilă. După începerea războiului din Iran, la finalul lunii februarie, cotaţia metalului galben a scăzut cu aproximativ un sfert, costurile mai ridicat cu energia alimentând speculaţiile privind înăsprirea politicii monetare.

Preţurile mai scăzute la aur în trimestrul trei şi aprecierea dolarului au încurajat probabil unele bănci centrale să majoreze achiziţiile, a indicat John Reade, analist în cadrul WGC.

Aproape două treimi din achiziţiile estimate de aur ale băncilor centrale nu sunt date publicităţii de autorităţile monetare. Compania de consultanţă Metals Focus Ltd. calculează achiziţiile pentru WGC analizând datele publice şi statisticile.

În trimestrul trei, cele mai semnificative achiziţii de aur au fost realizate de băncile centrale din China (63 tone) şi Polonia (41 tone), singura ţară care a vândut masiv fiind Rusia – 19 tone.

În plus, cererea de bijuterii a scăzut cu 17%, la 313 tone, cel mai redus nivel înregistrat în trimestrul trei începând din 2000, modificările fiscale din India şi China, precum şi inflaţia ridicată afectând consumatorii.

Marţi, cotaţia unciei de aur a scăzut cu aproape 1%, aproape de 3.900 dolari.

Cotaţia aurului s-a confruntat cu dificultăţi de la izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, deoarece scumpirea energiei a amplificat presiunile inflaţioniste la nivel mondial, ceea ce a făcut ca băncile centrale să fie mai puţin predispuse să relaxeze politica monetară.