Activul Net sub pragul de 50% din capitalul social: restricții juridice generate de raportarea contabilă. O analiză critică a modificărilor recente aduse Legii Societăților

Ce este „Activul Net”?

Activul Net (sau capitalurile proprii) reflectă valoarea economică a unei companii, așa cum rezultă din situațiile financiare. Activul Net este egal cu diferența dintre totalul activelor și totalul datoriilor unei societăți sau, echivalent, cu valoarea cumulată a capitalului social, rezervelor, rezultatului reportat și a rezultatului anului curent.

Regula anterior „latentă” generează acum interdicții

Regula care impune unei societăți ca Activul Net să nu fie mai mic de jumătate din capitalul său social nu este, în sine, o noutate. Aceasta exista în Legea Societăților de mulți ani, însă, în lipsa unor sancțiuni clare și a unui mecanism de control efectiv, a fost adesea tratată ca o obligație mai degrabă formală, gestionabilă prin decizii ale acționariatului privind continuarea activității.

În prezent, ca urmare a modificărilor legislative, societățile aflate în situația în care înregistrează un Activ Net sub pragul de 50% din capitalul social, pe baza situațiilor financiare aprobate potrivit legii, se confruntă cu o serie de interdicții, obligații și sancțiuni.

Pe de o parte, societățile nu pot restitui împrumuturile contractate de la acționari/asociați sau alte persoane afiliate și nu pot distribui dividende în cursul anului. Ce se întâmplă însă dacă situațiile financiare pentru anul anterior arată un Activ Net sub pragul minim, dar acesta este redresat în anul în curs? Răspunsul nu este unul unitar: este permisă distribuirea de dividende în cursul anului, dar nu este nici permisă expres, nici interzisă expres, restituirea de împrumuturi către persoane afiliate. Prin urmare, restituirea împrumuturilor rămâne mai degrabă condiționată de valoarea Activului Net stabilită în situațiile financiare aprobate pentru anul precedent. O neclaritate în plus este aceea că Legea Societăților trimite la noțiunea de „persoane afiliate definite conform reglementărilor contabile”, deși reglementările contabile nu conțin această sintagmă, ci noțiunile de „părți legate” și de „entități afiliate”, fiecare cu definiții distincte.

Pe de altă parte, dacă Activul Net nu este redresat în cursul anului următor celui în care a fost constatată scăderea sa sub pragul minim, societatea riscă amenzi de 10.000 – 200.000 de lei. De asemenea, dacă nu se respectă interdicția privind distribuirea dividendelor / restituirea împrumuturilor, se aplică amenzi similare (10.000 – 200.000 de lei). Mai mult, dacă societatea în cauză are obligații fiscale restante, acționarii/asociații vor răspunde în solidar cu aceasta pentru respectivele obligații.

Suplimentar, dacă Activul Net nu este redresat în termen de doi ani, acționarii/asociații sunt obligați să convertească în capital împrumuturile acordate societății. În caz de nerespectare, amenda este între 40.000 și 300.000 de lei și se va aplica începând cu anul 2027.

Există și situații exceptate de la aceste sancțiuni/obligații, cum ar fi societăți deținute de fonduri de investiții, investitori profesionali, holdinguri sau persoane fizice, însă acestea sunt de strictă interpretare și nu fac obiectul analizei de față.

Interdicția rambursării împrumuturilor: un posibil blocaj cu efecte în lanț

Poate cea mai sensibilă modificare este interdicția expresă de a restitui împrumuturile contractate de la acționari/asociați sau de la alte persoane afiliate, atunci când, pe baza situațiilor financiare anuale aprobate, Activul Net este sub 50% din capitalul social. Textul legii nu distinge între principal și dobânzi și nu prevede excepții explicite pentru situațiile în care poziția capitalurilor proprii este remediată pe parcursul exercițiului financiar.

În practică, această lipsă de claritate generează riscuri semnificative. O interpretare prudentă conduce la concluzia că restricția se aplică pe întreg anul următor celui pentru care situațiile financiare indică Activ Net sub pragul legal, chiar dacă societatea își reîntregește capitalurile proprii în cursul anului. În consecință, rambursările ar putea fi reluate abia după aprobarea situațiilor financiare aferente exercițiului în care Activul Net a fost efectiv restabilit.

Pentru grupurile internaționale care utilizează structuri de tip cash-pooling, această regulă poate conduce la un blocaj financiar real, afectând lichiditățile în grup și capacitatea de finanțare a investițiilor curente.

Există, de asemenea, societăți recent înființate sau care derulează investiții de valori semnificative în proiecte de energie sau în clădiri de birouri, rezidențiale sau spații logistice, în unități de producție sau alte tipuri de proiecte care necesită finanțare semnificativă. În astfel de cazuri, este rezonabil ca, până în momentul în care investițiile încep să genereze profituri semnificative, societatea să înregistreze un Activ Net care nu respectă pragul minim. În forma sa actuală, legea nu prevede nicio derogare pentru astfel de situații și poate produce efecte disproporționate în raport cu realitățile investiționale, împovărând investitorii.

Conversia împrumuturilor în capital: soluție sau nou risc?

În fața acestor constrângeri, conversia împrumuturilor în capitaluri proprii apare ca o soluție firească de remediere a Activului Net. Totuși, această opțiune nu este universal aplicabilă. Spre exemplu, o societate poate avea finanțare din trei surse: capital social, împrumuturi de la persoane afiliate și împrumuturi bancare. În funcție de ponderea împrumutului bancar în totalul finanțării, este, desigur, posibil ca nivelul Activului Net să nu poată fi remediat la nivelul pragului minim prin simpla conversie a împrumuturilor de la părți afiliate în capital. Într-o astfel de situație, societatea rămâne expusă riscului de sancțiuni și interdicției de a restitui împrumuturi, fiind totodată într-o imposibilitate obiectivă de a avea un nivel suficient al Activului Net, cel puțin pe parcursul primilor ani din perioada de investiții.

Nu în ultimul rând, oricând se decide ca un împrumut să fie convertit în capital, este necesar să se efectueze o analiză contabilă și fiscală a cazului respectiv. Pe de o parte, analiza contabilă poate indica dacă, în urma conversiei, societatea ar trebui să înregistreze o majorare a capitalului social sau, alternativ, o majorare atât a capitalului social, cât și a primelor de capital. Nevoia de a recunoaște o majorare a capitalului social și a primelor de capital intervine în situația în care valoarea de piață a unei acțiuni / părți sociale a societății este mai mare decât valoarea nominală a acesteia, diferența dintre aceste două valori regăsindu-se, în mod proporțional, în prime de capital. De asemenea, trebuie analizat ce efect va avea asupra structurii acționariatului conversia unor împrumuturi de la persoane afiliate care nu sunt acționari/asociați sau de la o parte din acționarii creditori ai societății.

Din perspectivă fiscală, analiza trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte cum ar fi substanța economică a împrumutului supus conversiei sau eventuala conversie în capital a dobânzilor aferente acestuia. În funcție de situație, analiza poate deveni mai complexă și poate include aspecte de raportare DAC6 sau potențiale obligații fiscale legate de modificări în structura acționariatului.

Nu în ultimul rând, în cazul unei societăți care are un Activ Net sub pragul minim ca urmare a înregistrării unor pierderi, simpla conversie a împrumutului în capital, cel mai probabil, nu va fi suficientă pentru a redresa valoarea Activului Net. Într-o astfel de situație, de multe ori, este necesar ca majorarea capitalului prin conversie să fie urmată de o reducere a acestuia, cu scopul acoperirii pierderilor acumulate (cu respectarea procedurilor legale).

Redresarea Activului Net prin alte mecanisme decât conversia împrumuturilor

Redresarea Activului Net poate fi realizată și prin aporturi în numerar sau în natură la capitalul social, fie ca alternativă la conversia împrumuturilor, fie ca mecanism complementar acesteia. Renunțarea la creanțe de către creditori este, teoretic, o altă variantă, dar generează, de regulă, consecințe fiscale nefavorabile și este rareori viabilă în practică.

Fiecare dintre opțiunile disponibile pentru redresarea Activului Net poate avea implicații diferite asupra structurii acționariatului, indicatorilor financiari, obligațiilor și/sau riscurilor fiscale, precum și asupra flexibilității viitoare în distribuirea de dividende.

Concluzie: este nevoie de clarificări

Noile prevederi privind Activul Net transformă o regulă contabilă aparent tehnică într-un instrument cu efecte juridice, financiare și fiscale importante. Sunt necesare clarificări oficiale din partea autorităților pentru a susține investitorii în aplicarea corectă a legii, inclusiv cu privire la: definirea „persoanelor afiliate” pentru care se aplică restricțiile și sancțiunile; posibilitatea restituirii împrumuturilor atunci când societatea a avut un Activ Net sub pragul minim în situațiile financiare aferente anului precedent, dar își reechilibrează poziția în anul curent; introducerea unor reguli tranzitorii pentru situațiile în care Activul Net sub pragul minim este generat de împrumuturi de la terți sau de realizarea unor investiții semnificative; clarificări privind posibilitatea de a plăti dobânzi.

În lipsa unor astfel de clarificări, investitorii se văd nevoiți să adopte o abordare conservatoare, în care monitorizează atent evoluția capitalurilor proprii și planifică din timp măsurile de reechilibrare, cu scopul de a preîntâmpina riscurile asociate neconformării și eventuale blocaje financiare în cadrul grupului. În ultimă instanță, dezavantajul major este că investițiile semnificative, care își produc efectele economice pe un orizont de câțiva ani, pot fi descurajate.

Daniela Zar, Tax Partener în cadrul TPA România, are o experiență de peste 20 ani în domeniul fiscal, dintre care șase ani petrecuți în cadrul departamentului de fiscalitate al unei companii Big4. Este membru ACCA din 2009 și membru al Camerei Consultanților Fiscali din 2011. Daniela Zar a fost implicată în diverse proiecte de consultanță fiscală pentru numeroase companii românești și internaționale, furnizând asistență în domenii precum: revizuiri fiscale, due diligence, fuziuni și achizitii, prețuri de transfer, consultanță pe probleme de fiscalitate directă sau indirectă, impozitarea persoanelor fizice, taxe locale, susținerea de cursuri în domeniul fiscal.