„Agricultura este unul dintre domeniile în care România poate valorifica mai bine resursele proprii şi poate dezvolta lanţuri economice cu valoare adăugată ridicată. Succes noului guvern trebuie măsurat în avuţia creată. România are nevoie de un model economic bazat pe producţie, procesare, investiţii şi exporturi competitive, nu pe acumularea dezechilibrelor şi finanţarea consumului prin datorie. Mandatul noului guvern trebuie să fie un moment de cotitură pentru economia naţională: mai puţine importuri care ne adâncesc dependenţa economică, mai puţină presiune generată de datorii şi mai multă valoare adăugată creată şi reinvestită în România. Modelul de administrare a deficitelor prin majorări de taxe şi contractarea de noi împrumuturi pentru a acoperi dezechilibrele existente a ajuns la limită. Noul guvern are datoria de a începe schimbarea modelului economic care a supra-îndatorat România. Administrarea deficitelor prin creşteri de taxe şi noi împrumuturi şi-a atins limitele. Guvernul trebuie să facă o analiză detaliată a importurilor, pe categorii de produse, pentru a identifica acele domenii în care investiţiile interne pot reduce dependenţa externă şi pot crea valoare adăugată”, consideră Nicu Vasile.
Potrivit sursei citate, succesul unui guvern nu trebuie măsurat doar în taxe colectate şi cheltuieli reduse, ci în capacitatea economiei de a produce mai mult, de a crea locuri de muncă productive şi de a genera prosperitate, scrie Agerpres.
Datele oficiale, citate în analiza de specialitate, arată faptul că România avea, în primele opt luni ale acestui an, un deficit comercial de 22,44 miliarde de euro, exporturile de bunuri fiind în valoare de aproximativ 65,83 miliarde de euro, iar importurile de 88,27 miliarde de euro.
„Cu alte cuvinte, valoarea bunurilor importate a depăşit-o pe cea a bunurilor exportate cu peste 22 de miliarde de euro în numai opt luni. Acest rezultat trebuie să determine o întrebare fundamentală pentru politica economică a Guvernului: de ce nu reuşim să producem şi să procesăm în România o parte mai mare din bunurile pentru care există cerere pe piaţa internă? Nu toate importurile pot fi înlocuite şi nici nu ar fi economic justificat să încercăm acest lucru. Economia modernă depinde de schimburi internaţionale, tehnologii, materii prime şi componente importate. Problema apare atunci când România nu valorifică suficient oportunităţile de producţie competitivă, de procesare a resurselor proprii şi de dezvoltare a unor industrii capabile să concureze pe pieţele externe. Avem nevoie de o analiză detaliată a importurilor, pe categorii de produse, pentru a identifica acele domenii în care investiţiile interne pot reduce dependenţa externă şi pot crea valoare adăugată. Obiectivul trebuie să fie simplu: să importăm ceea ce nu putem produce competitiv, să producem ceea ce putem realiza eficient şi să exportăm mai multe produse cu valoare adăugată”, menţionează Nicu Vasile.
În acelaşi timp, la 31 august 2026, datoria externă totală a României a ajuns la aproximativ 238,08 miliarde de euro, în creştere cu 7,45 miliarde de euro faţă de sfârşitul anului 2025.
„Împrumuturile destinate investiţiilor productive pot contribui la creşterea capacităţii economiei. În schimb, dependenţa de finanţare pentru susţinerea consumului, fără o creştere corespunzătoare a producţiei şi productivităţii, poate amplifica vulnerabilităţile. Din această perspectivă, fiecare program public major finanţat prin împrumuturi trebuie să fie evaluat transparent în funcţie de rezultatele economice urmărite: infrastructură realizată, capacitate de producţie, productivitate, locuri de muncă şi venituri viitoare. Fiecare leu împrumutat trebuie să răspundă la o întrebare: ce valoare economică produce pentru România? Un alt subiect care trebuie abordat cu seriozitate este modul în care valoarea creată în România contribuie la dezvoltarea economiei naţionale. Profitul transferat legal investitorilor străini nu reprezintă, în sine, o pierdere nelegitimă. Investiţiile străine pot aduce capital, tehnologie, locuri de muncă, acces la pieţe şi oportunităţi de export. Problema strategică este dacă economia României reuşeşte să atragă suficient capital productiv, să genereze valoare adăugată şi să transforme o parte mai mare din resursele disponibile în investiţii noi”, notează şeful PNADD.
Analiza de specialitate face referire şi la investiţiile directe ale nerezidenţilor, care, în perioada ianuarie-august 2026, au însumat aproximativ 2,12 miliarde de euro, faţă de 5,66 miliarde de euro în perioada similară a anului precedent.
În opinia preşedintelui PNADD, agricultura este unul dintre domeniile în care România poate valorifica mai bine resursele proprii şi poate dezvolta lanţuri economice cu valoare adăugată ridicată, dar producţia agricolă nu trebuie să se oprească la recoltarea şi comercializarea materiilor prime.
Astfel, acesta consideră că este nevoie de investiţii în: depozitarea şi condiţionarea cerealelor; fabrici de procesare a cerealelor şi oleaginoaselor; industria cărnii şi a produselor lactate; procesarea fructelor şi legumelor; industria alimentară şi producţia de ingrediente; irigaţii şi infrastructura de gestionare a apei; energie competitivă pentru ferme şi fabrici; cercetare agricolă, genetică şi digitalizare; logistică, distribuţie şi acces la pieţele de export.
„Dacă producem materii prime, dar nu dezvoltăm suficient capacităţile de procesare, o parte importantă din valoarea economică potenţială se creează în alte ţări. De aceea, agricultura trebuie conectată la industria alimentară, cercetare, energie, transporturi şi educaţie profesională. Nu este suficient să exportăm cereale. Trebuie să avem capacitatea de a exporta şi produse procesate, cu valoare adăugată mai mare. De la câmp la raft, valoarea trebuie creată în cât mai mare măsură în România. Provocarea Guvernului este să consolideze aceste sectoare şi să dezvolte o bază productivă mai puternică, în care agricultura, industria, procesarea, cercetarea şi serviciile să se susţină reciproc. Priorităţile noului Guvern trebuie să fie reducerea dependenţei de împrumuturi, dezvoltarea producţiei naţionale şi crearea condiţiilor pentru reinvestirea unei părţi mai mari din valoarea generată în România. Aceste ţinte se pot atinge nu prin izolare economică, nu prin discriminarea investitorilor şi nu prin restricţii arbitrare, ci prin competitivitate, investiţii, predictibilitate şi dezvoltare productivă”, este de părere specialistul.
Pactul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă a României este o iniţiativă românească de cooperare şi parteneriat între sectorul agricol (reprezentat de asociaţii şi federaţii de fermieri) şi societatea civilă, menită să creeze o viziune şi o strategie pe termen lung pentru agricultură.