Am scăpat de gazul de la ruşi. E bine sau rău?

Ca să evite un impact semnificativ asupra facturilor, Guvernul jonglează din pix cu importurile de gaz, reuşind să evite scumpiri mari pe seama rezervelor interne. De la 1 octombrie, preţul gazelor ar fi trebuit să crească cu 2%, potrivit calendarului de liberalizare convenit cu UE şi FMI. Ar fi consfinţit o creştere a preţului gazelor pentru populaţie de 10% în acest an, după 5% în februarie şi 3% în iulie.

Numai că facturile vor creşte în medie cu doar 1% din octombrie, pentru că Agenţia de Reglementare în Energie a decis să se mărească procentul de gaze din producţia internă folosit la coşul pentru populaţie. Astfel, coşul pentru octombrie este format în proporţie de 95% de gaze produse local şi 5% din import, faţă de 94% – 6% cât a fost de la începutul acestui an. Un procent în plus de gaz intern ajută la o scumpire de doar 1% pentru că gazul intern este de două ori mai ieftin decât cel importat.

„Nu am vrut să ieşim din această marjă de 1%. Avem mijlocul structurii variabile a coşului de gaze prin care putem să facem mai suportabile scumpirile asumate”, a spus Nicolae Havrileţ, preşedintele ANRE.

Potrivit acestuia, la următoarea ajustare a preţului gazului, din 1 ianuarie 2014, care va fi de 2 %, se va proceda într-un mod asemănător, se va umbla la coş, pentru a păstra doar o scumpire de 10-11% ianuarie 2013-2014.

Potrivit programului iniţial, primul an de dereglementare trebuia să aducă o scumpire de circa 15% a gazului, dar ANRE, prin modificările aduse coşului, reuşeşte s-o păstreze la circa 10%. În ciuda faptului că plătim mai puţin decât ar fi trebuit, consumul asigurat aproape în totalitate din producţia internă poate avea şi consecinţe neplăcute: nu mai avem gaz. Pe lângă reducerea continuă a importurilor, ANRE a modificat şi programul de înmagazinare. Astfel, dacă până anul trecut aveam o structură 70%-30% local/import, acum avem 95%-5%. Dacă mai considerăm şi faptul că importurile pentru industrie nu mai reprezintă decât 20% din total, de unde anul trecut vedeam şi 50-60% importuri, se conturează un tablou în care practic nu mai avem nevoie de ruşi pentru gaze. Înainte de criză, la un consum de 18 miliarde de metri cubi pe an, şase miliarde reprezentau importuri din Rusia. Acum, la 11-12 miliarde de metri cubi consum, importurile nu reprezintă mai mult de 2 miliarde de metri cubi

”Într-adevăr, producţia este în continuă scădere, estimările arată că mai avem gaz pentru 10-15 ani, dar şi în urmă cu 15 ani erau aceleaşi estimări. Odată cu ajustarea consumului avem şi alte estimări. Plus că, din 2018, Petrom estimează o producţie anuală de 6 miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră, jumătate din consumul de acum al României”, arată oficialul citat.

„60% din veniturile suplimentare din scumpirea gazului se duc la buget. Astfel, statul poate, pe de o parte, să dispună de mijloace de asistenţă a celor mai defavorizate categorii de consumatori şi, pe de altă, parte companiile din gaze dispun de sume mai mari pentru explorare care pot duce la descoperirea unor noi zăcăminte exploatabile”, mai spune şeful ANRE.

România trebuie să-şi liberalizeze în totalitate piaţa gazelor pentru consumatorii casnici până în 2018. Acest lucru prespune ca preţul gazelor produse intern să se apropie treptat de preţul pieţei. În acest moment gazele Romgaz şi Petrom costă de două ori mai puţin decât media pieţei. Populaţia plăteşte gazele la un preţ reglementat de coş, o medie ponderată între cantitatea de gaze produsă locală şi cea importată de la ruşi.