ANAF transformă cheltuielile de marketing în cheltuieli nedeductibile. Ultimele inspecții arată că prețurile afișate la raft trebuie să fie nedeductibile

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Cu adevărat uimitor este că inspectorii fiscali cenzurează tocmai acele cheltuieli notorii, de afișaj și marketing, efectuate de marile lanțuri de magazine (de tip supermarket sau hipermarket). Fie că este vorba de promovarea produselor în broșurile marilor retaileri sau de așezarea la raft într-o secțiune prioritară sau semnalată suplimentar pentru ocazii speciale (Crăciun, Ziua copilului etc.), ANAF consideră că nu există suficiente dovezi ale prestării serviciilor sau că ”nu rezultă cine sunt persoanele care prestează serviciile și nici numărul de ore lucrate”, a declarat Luisiana Dobrinescu, avocat, Managing Partner, Dobrinescu Dobrev Haraga.

Orice om care a lucrat în retail știe că promovarea nu se face cu raport de ore, ci cu poziționare, cataloage și fotografii din campaniile de promovare derulate, pe care însă inspectorii fiscali le consideră insuficiente.

„Într-un raport de inspecție emis în luna octombrie 2026 am întâlnit un argument greu de urmărit cu logica obișnuită: cheltuiala de marketing „nu e justificată economic”, pentru că firma are profituri mici. Prin acest raționament, o firmă care o duce modest, primește lovitura de grație sub forma unei decizii de impunere”, a mai afirmat Dobrinescu.

În plus, spune Luisiana, ANAF abordează o interpretare complet eronată a noțiunii de document justificativ, conform căreia emailurile și agenda de întâlniri online nu satisfac criteriile impuse de OMFP 2634/2015, în sensul că nu includ elementele obligatorii enumerate de acesta (numele documentului, părțile care participă la efectuarea operațiunii economice, semnătura acestora ș.a.).

Astfel, constatăm că inspectorii ANAF fac o mare confuzie între noțiunea de document justificativ și cea de probe. Mai exact, documentele justificative (ex. facturi, contracte) sunt cele în baza cărora se fac înregistrările contabile și care, într-adevăr, trebuie să conțină informațiile minime reglementate de OMFP 2634/2015, dar probele, care justifică reala prestare a unor servicii, pot consta în orice tip de document – iar aici avem o multitudine de opțiuni, care se dezvoltă permanent, laolaltă cu dezvoltarea tehnicii – informație sau chiar declarații ale unor persoane.

Culmea este că, în contextul în care discuția finală cu contribuabilul este susținută online de organele de inspecție fiscală, tot ele concluzionează că, în ceea ce privește contribuabilul verificat, din emailurile transmise, capturile de ecran ale calendarului de videoconferințe și notițele pregătite automat de platformele prin care se derulează videoconferințele nu rezultă niciun serviciu de care acesta să fi beneficiat.

Este de neînțeles de ce există această abordare, în contextul în care dispozițiile legii sunt destul de clare, iar mare parte din practicile de marketing sunt de notorietate. Se poate întâmpla ca o cheltuială de marketing (sau de orice altă natură) să nu aibă efectul dorit, respectiv de creștere a veniturilor, dar acesta este un risc pe care și-l asumă antreprenorul. ANAF ar trebui să-i caute pe cei care nu-și plătesc obligațiile fiscale, nu să-i sancționeze pe antreprenorii care încearcă să-și crească afacerea promovându-și legal produsele.