ANALIZĂ: Acordul UE pierde din vedere un risc major: creşterea economică redusă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Investitorii cred că avansul de vineri al burselor şi monedei euro nu va fi urmat de alte creşteri în următoarele zile, mai ales dacă agenţiile de rating vor decide să retrogradeze una sau mai multe dintre cele şase state cu rating AAA din zona euro.

„Problema fundamentală în majoritatea ţărilor europene aflate în dificultate este creşterea datoriilor într-un ritm mai accelerat decât creşterea economică. Este o problemă veche, însă singura soluţie aflată pe masă este mai multă disciplină, mai multă austeritate„, comentează managerul unui fond american.

Disciplină bugetară strictă

Cele 17 state ale zonei euro, plus alte nouă ţări din afara blocului monetar, au convenit vineri să semneze un nou tratat de guvernanţă fiscală, care va permite Bruxellesului să impună o disciplină bugetară strictă, împiedicând guvernele să iasă din normele UE privind deficitul bugetar şi datoria de stat. Totodată, statele nu vor putea evita aplicarea integrală a programelor de austeritate.

Astfel, investitorii consideră că ţările cu probleme nu vor putea să revină prea curând pe creştere economică solidă, situaţie care va complica şi mai mult situaţia, ridicând probabil gradul de îndatorare.

Acordul a reuşit să calmeze parţial temerile

Mulţi economişti consideră că zona euro este aproape de, sau se află deja în recesiune, iar Banca Centrală Europeană a redus în ultimele zile estimările de creştere economică pentru anul viitor.

„Summit-ul european pare focalizat pe o serie de priorităţi pentru o mai mare împărţire a riscului fiscal şi pentru definirea unor elemente necesare pentru un nou acord fiscal, însă nu pare să aibă ceva de spus despre problemele iminente din Grecia şi Italia şi sistemul bancar european„, afirmă analiştii Goldman Sachs.

Pe de altă parte, unii analişti consideră că acordul de vineri a reuşit să calmeze parţial temerile privind o destrămare iminentă a zonei euro, în parte deoarece liderii europeni au convenit să finanţeze Fondul Monetar Internaţional cu 200 miliarde euro, bani care să fie apoi folosiţi pentru a ajuta ţările sau băncile europene cu probleme.