Analiză FT: „România, o încurcătură balcanică”

Adaugă-ne ca sursă preferată

În analiza sa, Neil Buckley acoperă istoria Românei începând din 1989 şi până la criza din prezent, citând opiniile unor analişti români.

Criza din România, care are loc după derapajele premierului ungar Viktor Orban cu privire la instituirea unei ordini constituţionale, relevă cum „unele foste state din blocul estic continuă să se lupte cu cu demonii din perioada comunistă”, este de părere Buckley. Aceasta „arată că adoptarea a mii de pagini de legi UE nu pot transforma culturi politice peste noapte şi că progrese democratice obţinute cu greu pot aluneca înapoi”, subliniază el.

Această criză a reaprins totodată dezbaterea cu privire la „decizia politică de a admite România şi Bulgaria în UE, în 2007, în pofida faptului că reformele lor se aflau în urma celorlalte opt ţări foste comuniste care au aderat în 2004”, mai apreciază analistul.

Însă deşi unele mecanisme „mandatate de UE” au început să funcţioneze cu întârziere în România, în special în lupta împotriva corupţiei, „se pare că, în mod paradoxal, ele au contribuit la declanşarea disputei politice” actuale, scrie Buckley. Citând opinia unor analişti, el argumentează că aceste progrese arată că „lupta împotriva corupţiei vizează legătura dintre politică şi bani, care a caracterizat perioada postcomunistă, mai ales în Balcani”.

Conflictul actual din România prezintă asemănări cu alte „confruntări din Europa între un preşedinte care susţine austeritatea şi un Guvern care afirmă că vrea să stimuleze crearea de locuri de muncă şi creşterea economică”, continuă analistul. Ceea ce îl individualizează, însă, este faptul că are loc în contextul unei „culturi politice nearticulate” şi unei „Constituţii depăşite, care defineşte responsabilităţile politice prea vag”, este el de părere.

Însă „viitorul este nesigur”, indiferent dacă Curtea Constituţională validează sau nu referendumul de demitere a lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte, avertizează Buckley. În opinia sa, România „s-ar putea confrunta cu doi ani de coabitare turbulentă, presupunând că Guvernul câştigă alegerile în noiembrie”. Alternativa, adaugă el, este „un preşedinte din cadrul coaliţiei la putere care, se tem unii, ar putea slăbi agenţia de luptă împotriva corupţiei, deşi Guvernul neagă asemenea planuri”.

Deasemenea, criza poate alimenta pur şi simplu dezamăgirea faţă de elita politică, percepută ca fiind mai interesată de luptă decât de soluţionarea problemelor, conchide Neil Buckley, care adaugă că în opinia unor români sistemul politic trebuie să fie reînnoit şi să apară noi partide.