Când cuvântul Salmonella apare într-o știre, reacția firească este îngrijorarea și pe bună dreptate, căci, în 2024, cel mai recent an pentru care EFSA și ECDC au publicat raportul european complet One Health, în Uniunea Europeană au fost raportate 79.703 cazuri de salmoneloză, echivalentul a 18,6 cazuri la 100.000 de locuitori. Așadar, nu vorbim despre un risc imaginar, mai ales că nu este un risc specific unui singur aliment. Dar, după cum precizează prof. univ. dr. Dan C. Vodnar, „în siguranța alimentară, un cuvânt izolat spune mult mai puțin decât contextul: ce bacterie a fost identificată, unde a fost găsită, în ce produs sau efectiv, prin ce metodă, în ce etapă a lanțului alimentar și ce măsuri au urmat?
Nu. Prof. univ. dr. Dan C. Vodnar explică faptul că „există mii de serotipuri, iar comportamentul epidemiologic și clinic diferă de la un serotip la altul. Unele sunt adaptate anumitor gazde, altele circulă între mai multe specii. Enteritidis și Typhimurium se numără printre cele mai importante serotipuri de Salmonella netifoidică transmise de la animale la om. Acest lucru explică și o aparentă ciudățenie a legislației: nu orice mențiune „Salmonella pozitiv” are automat aceeași semnificație juridică. În forma consolidată aplicabilă în 2026 a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005, criteriul de siguranță pentru carnea proaspătă de pasăre vizează Salmonella enteritidis și Salmonella typhimurium, inclusiv varianta monofazică specificată de regulament: cinci unități de probă, cu cerința „nedetectare în 25 g”.
În schimb, pentru carnea tocată și preparatele din carne de pasăre destinate consumului după preparare termică, criteriul se referă la Salmonella, generic, tot cu cinci unități de probă și nedetectare în 25 g”. Prin urmare, întrebarea care merită pusă este „ce Salmonella, în ce probă, din ce produs, în ce etapă și față de ce criteriu?”

Legislația europeană prevede programe de control al Salmonella în rândul populațiilor de păsări, atât pentru ouă, cât și pentru efectivele de pui de carne, pentru care obiectivul UE este ca procentul anual maxim de efective pozitive pentru Salmonella enteritidis și Salmonella typhimurium să fie de 1% sau mai puțin.
Prof. univ. dr. Dan C. Vodnar, amintește că „în România, programul național aplicabil în 2026 prevede includerea exploatațiilor comerciale de pui de carne vizate de program și testarea fiecărui efectiv într-un interval de trei săptămâni înainte de începerea depopulării și trimiterii păsărilor către abator. Pentru expediere trebuie cunoscut rezultatul testării și completate informațiile privind lanțul alimentar”.
Dincolo de respectarea obligațiilor legale, consecvența cu care sunt aplicate aceste măsuri și capacitatea de a corela informațiile din ferme cu cele din etapele ulterioare ale producției contribuie la menținerea unui control riguros asupra siguranței alimentare.
„Siguranța alimentară rezultă din funcționarea împreună a mai multor bariere: igienă, controlul proceselor, temperatură, monitorizare microbiologică și trasabilitate. Un sistem performant nu este acela care pretinde că riscurile biologice nu există, ci acela care demonstrează că le cunoaște, le monitorizează și intervine eficient pentru a preveni orice neconformitate. Modelul TRANSAVIA integrat 100%, de la bob la furculiță cu facilități proprii permite controlul responsabil în toate etapele de producție, prin măsuri de biosecuritate și monitorizarea efectivelor și până la toate etapele de procesare, depozitare și distribuție”, explică Marian Sabău, Director Divizia Calitate şi Siguranţa Alimentului TRANSAVIA, care adaugă faptul că „acest model permite gestionarea coordonată a tuturor verigilor care, în alte modele de business, pot aparține unor operatori diferiți.
Pentru siguranța alimentară, avantajul operațional este posibilitatea corelării controalelor și a informațiilor din întregul lanț, unitatea procedurilor și controlul și verificarea aplicării riguroase a standardelor de calitate și siguranță”.

Într-un sistem alimentar modern, siguranța nu presupune doar prevenirea riscurilor, ci și capacitatea de a identifica rapid produsele implicate atunci când apare o problemă. Trasabilitatea permite reconstruirea traseului unui lot, de la informațiile relevante despre producție până la destinațiile de livrare. Pentru un producător integrat precum TRANSAVIA, acest mecanism poate conecta informații provenite din etapele lanțuluiui de producție, oferind o imagine mai precisă asupra produselor și proceselor implicate.
„În toate fermele și unitățile de procesare, controlul microbiologic presupune igiena echipamentelor și a suprafețelor, separarea operațiunilor, respectarea parametrilor tehnologici, controlul temperaturii și verificarea proceselor. Sistemele bazate pe principiile HACCP identifică pericolele relevante și stabilesc măsuri pentru controlul lor, iar monitorizarea permite verificarea funcționării procesului și investigarea eventualelor abateri. Pentru TRANSAVIA, standardele internaționale de siguranță alimentară și auditurile externe completează acest sistem de verificare, prin evaluarea cerințelor aplicabile unităților și proceselor certificate”, spune Marian Sabău, Director Divizia Calitate şi Siguranţa Alimentului TRANSAVIA.
Prof. univ. dr. Dan C. Vodnar precizează că, pentru un producător responsabil „primul obiectiv este delimitarea rapidă a problemei. Asta poate presupune, în funcție de situație și de etapa în care a fost obținut rezultatul, blocarea produselor sau loturilor aflate încă sub control, identificarea loturilor și destinațiilor, notificarea autorităților atunci când legislația o cere, investigația cauzei, verificări suplimentare, revizuirea igienei și a procedurilor HACCP, curățare și dezinfecție, precum și retragerea sau rechemarea produselor atunci când sunt îndeplinite condițiile legale pentru aceste măsuri”.
Operatorul alimentar este responsabil pentru siguranța alimentelor pe care le produce și le pune pe piață, dar sistemul include și controlul oficial, reglementat printr-un Regulament european care prevede controale efectuate de autoritățile competente pe întregul lanț agroalimentar, cu o frecvență adecvată. În cazul cărnii, acestea includ verificări privind igiena producției, procedurile bazate pe HACCP și analize de laborator pentru agenți zoonotici și criterii microbiologice.
În România, amintește prof. univ. dr. Dan C. Vodnar, „ANSVSA și structurile sanitare veterinare teritoriale implementează controalele și programele relevante din zona siguranței alimentelor și sănătății animalelor, inclusiv Programul național de control al salmonelozelor zoonotice. Programul românesc pentru 2026 stabilește atât responsabilități de autocontrol pentru operator, cât și controale oficiale și laboratoare desemnate”.
În plus, „când un risc depășește granițele unui operator sau ale unui stat, intervine și infrastructura europeană RASFF (Rapid Alert System for Food and Feed) care permite autorităților din statele participante să comunice rapid informații despre riscurile pentru sănătate asociate alimentelor și furajelor și să coordoneze măsurile necesare”.

Salmonella este răspândită în animale domestice și sălbatice și poate persista în mediul înconjurător. WHO arată că bacteria poate supraviețui săptămâni într-un mediu uscat și luni în apă. De altfel, limbajul legislației europene este revelator: Regulamentul 2160/2003 vorbește despre detectarea și controlul Salmonella și despre reducerea prevalenței și a riscului pentru sănătatea publică, iar obiectivul pentru efectivele de pui de carne este unul de reducere a prevalenței serotipurilor relevante.
„Asta nu trebuie confundat cu standardele microbiologice aplicabile produselor”, precizează prof. univ. dr. Dan C. Vodnar, care adaugă: „faptul că o bacterie nu poate fi eradicată din ecosistem nu reduce obligația producătorilor de a respecta criteriile de siguranță aplicabile alimentelor”.

Diferența dintre respectarea unor cerințe obligatorii și construirea unui sistem performant de siguranță alimentară se vede în modul în care sunt organizate și corelate controalele de-a lungul întregului lanț de producție. În cazul cărnii de pasăre, măsurile de biosecuritate din ferme, monitorizarea sănătății efectivelor, igiena din abatoare, controlul temperaturii, analizele microbiologice și trasabilitatea produselor trebuie să funcționeze ca un mecanism unitar. O informație obținută într-o etapă poate avea relevanță pentru verificările din etapele următoare, iar capacitatea de a pune aceste date în legătură permite o supraveghere mai riguroasă a proceselor.
În acest context, modelul TRANSAVIA de producție integrat de la bob la furculiță, cu facilități proprii, oferă un exemplu concret al modului în care controlul poate fi organizat de la originea materiilor prime până la distribuția produselor finite.
Compania cultivă cerealele utilizate în producția furajelor, deține propria fabrică de nutrețuri combinate, ferme de reproducție, incubație și creștere, trei abatoare moderne și performante, o fabrică de procesare a cărnii de pui, cinci laboratoare și propria flotă de transport materii prime și distribuție. Această structură permite coordonarea directă a activităților și a procedurilor de verificare, fără ca fiecare verigă a lanțului să depindă de un operator economic diferit. În plus, certificările internaționale de siguranță alimentară și auditurile externe oferă niveluri suplimentare de evaluare a modului în care sunt respectate standardele aplicabile.

Analizele microbiologice sunt indispensabile, dar rezultatele lor trebuie interpretate în contextul procesului din care provin.
„O probă oferă informații despre materialul analizat, printr-o metodă determinată, în condițiile și la momentul prelevării, dar ea nu descrie, de una singură, toate condițiile în care a fost obținut alimentul. De aceea, controlul microbiologic este cu atât mai relevant cu cât rezultatele analizelor pot fi corelate cu datele privind sănătatea efectivelor, igiena operațiunilor, parametrii tehnologici, temperaturile de păstrare și istoricul loturilor.
Monitorizarea sistematică poate evidenția variații care necesită atenție și măsuri imediate, înainte ca acestea să se reflecte într-o neconformitate a produsului finit.
Pentru TRANSAVIA, care gestionează direct toate etapele, de la bob la furculiță, informațiile pot fi urmărite în continuitatea lor, ceea ce oferă o perspectivă mai amplă asupra funcționării sistemului de siguranță alimentară”, arată Marian Sabău, Director Divizia Calitate şi Siguranţa Alimentului TRANSAVIA.
Privită în ansamblu, prevenirea riscurilor microbiologice este rezultatul unei succesiuni de decizii și verificări care încep cu mult înainte de obținerea produsului finit. În industria cărnii de pasăre, calitatea furajelor, biosecuritatea fermelor, monitorizarea efectivelor, condițiile de procesare, igiena echipamentelor, controlul temperaturii și trasabilitatea contribuie fiecare la funcționarea unui sistem în care siguranța alimentară este urmărită permanent.
Știința oferă astăzi metode tot mai precise pentru identificarea și caracterizarea microorganismelor, iar reglementările europene stabilesc cerințe clare pentru controlul riscurilor. Valoarea acestor instrumente se reflectă însă în modul în care sunt aplicate zi de zi, prin investiții în infrastructură, proceduri consecvente, personal specializat și verificări independente. Pentru producătorii care își controlează întregul lanț, de la bob la furculiță, această continuitate transformă siguranța alimentară într-o caracteristică a întregului proces.
Prof. Univ. Dr. DAN C. VODNAR este cercetător științific, Președinte al Senatului USAMV Cluj-Napoca, membru corespondent al Academiei Române. Se numără printre cei mai citați 2% oameni de știință din lume în domeniul științei alimentelor, conform Top World Ranking of Scientists, realizat de Universitatea Stanford.
Activitatea științifică se fundamentează pe integrarea cunoștințelor științifice din domeniile biotehnologiei alimentare, chimiei alimentare, gastronomiei moleculare și științei materialelor pentru dezvoltarea de soluții inovatoare în domeniul agroalimentar și al sănătății publice.
Cercetările sunt centrate pe bioconversia subproduselor agroindustriale în compuși bioactivi, prin procese fermentative (biomimetice), precum și pe dezvoltarea de alimente funcționale (biotice), biomateriale comestibile și ambalaje inteligente cu rol antioxidant sau antimicrobian.
Direcțiile de cercetare includ producția de biomasă din microalge și probiotice, condiționarea prin tehnici de microîncapsulare, interacțiunea sănătate-aliment-microbiom-metaboliți, cu aplicații în nutriție, medicină și economie circulară.
Activitatea științifică este în mod constant corelată cu noile tehnologii analitice, dar și cu inovația educațională, incluzând dezvoltarea de modele alimentare personalizate și utilizarea inteligenței artificiale în interpretarea datelor metabolomice.
Cercetările se desfășoară într-un cadru interdisciplinar, la intersecția dintre științele vieții, biotehnologii alimentare, știința alimentului și sănătatea publică, oferind soluții aplicabile atât în industria alimentară, cât și în strategiile internaționale privind securitatea alimentară.
Dincolo de activitatea de cercetare, este fondatorul proiectului „Știință cu sare și piper”, o inițiativă de comunicare a științei care aduce mai aproape de public cercetarea din domeniul alimentar și al sănătății, explicând, într-un limbaj accesibil, procesele și mecanismele care stau la baza alimentelor pe care le consumăm.