Prețul spot al energiei în piață ar putea crește după angajamentul Hidroelectrica în fața Concurenței

21 12. 2020
hidroelctrica_deversare_57008300

Hidroelectrica a vândut în prima jumătate a anului 0,94 TWh de energie electrică, adică 12% din totalul vânzărilor, pe piața spot – PZU, la prețul de 194 de lei, potrivit raportului companiei pe primele șase luni ale anului – ultimul disponibil.

Pe platfomele de contracte bilaterale cu livrare forward (PCCB LE, NC, OTC), compania a înregistrat un preț mediu de vânzare de 228 de lei/MWh. A vândut aici 4,5 TWh în această perioadă, adică 57% din total.

În condițiile în care compania a făcut obiectul investigației Consililiului Concurenței referitoare la un “potenţial abuz de poziţie dominantă, manifestat printr-un comportament de ofertare prin care s-a limitat cantitatea de energie comercializată pe unele segmente de piaţă (în principal, pe PZU), în scopul realizării unor vânzări la preţuri semnificativ mai ridicate în Piața de Echilibrare”, Hidroelectrica a trimis Concurenței un set de angajamente.

Unul dintre ele vizează limitarea prețului maxim al energiei care poate fi vândută în PZU, în fiecare lună, timp de trei ani, alături de cel prin care compania își asuma un nivel minim de vânzare de energie în PZU, stabilit la nivel anual.

Cităm: “S-a luat ca referință pentru prețul maxim de ofertare (ANONIMIZAT) x Prețul mediu cu care Hidroelectrica a valorificat energia pe piețele anterioare, din luna de livrare, care ar corespunde energiei de vârf aferente respectivei perioade, de asemenea luându-se în calcul și o marjă de oportunitate de (ANONIMIZAT) lei/MWh”.

Revenim la situația din primele șase luni: Hidroelectrica a vândut energie electrică în PZU la un preț mediu mai mic decât cel cu care a vândut în piețele de contracte bilaterale. Posibil să fi fost în general energie de gol, nu putem ști.

Potrivit angajamentului, Hidroelectrica își impune un preț maxim de vânzare în PZU, care este un multiplu (nu-l știm, dar este puțin pobabil să fie subunitar) aplicat prețului mediu cu care compania a vândut prin contracte forward luna precedentă, dar în vârf, plus o marjă.

Rezultă de aici că acest preț maxim pe care și l-a impus compania pentru a vinde în PZU (probabil pentru a evita să mai apară în scandaluri ca cel din 2017) este semnificativ mai mare decât cel din contractele bilaterale.

Nu este obligatoriu, evident, să se și vândă la acest preț, care a fost pus mai degrabă ca o limitare, dar se poate vinde la prețuri până la acest nivel maxim. Desigur, se putea vinde și până acum (datele din primul semestru arată însă că nu s-a întâmplat) dar acum apar aceste două modificări: un volum minim de energie vândută în PZU și un mecanism de stabilire a prețului de vânzare în PZU.

Preţul energiei electrice a sărit de pragul de 600 de lei MWh în iarna lui 2017, cel mai mare nivel până la acel moment, pe fondul unor declaraţii alarmiste ale oficialilor, a frigului, dar şi a potenţialului hidro mai redus. Ulterior acelui moment, au apărut acuzații, care au tot continuat și au dus la ancheta Concurenței, prin care compania a fost azizată că nu pune suficientă energie în piața spot, pentru a crește prețurile în piață, urmând să câștige din vânzarea energiei pe piața de echilibrare, unde prețurile sunt mai mari.