ANRE asigură prin lege un profit de 10% pe an firmelor care au depozite de gaze în România

ANRE a publicat proiectul unei noi metodologii de tarifare pentru înmagazinarea subterană a gazelor naturale, care este o activitate reglementată. Noua metodologie stabileşte că firmele din domeniu au dreptul să perceapă trei tarife diferite de la oprratorii din domeniul gazelor care au obligaţii de înmagazinare. Mai important, ANRE, prin metodologia de calcul a tarifelor, le asigură frmelor care deţin depozite de înmagazinare, o rată reglementată de profit de 10% pe an.

„Tarifele de înmagazinare subterană se stabilesc anual, pentru fiecare operator de înmagazinare și asigură recuperarea costurilor totale aferente activităților și operațiunilor realizate de operatorul de înmagazinare pentru sau în legătură cu operarea sistemului de înmagazinare subterană a gazelor naturale, precum și o rată reglementată de rentabilitate asupra costurilor totale. Rata reglementată de rentabilitate aferentă costurilor totale este propusă la nivelul de 10%”, se arată în proiectul de metodologie al ANRE.

Firmele care prestează serviciul de înmagazinare vor percepe trei tarife: Tariful pentru rezervarea de capacitate în depozitele de înmagazinare subterană, Tariful volumetric pentru injecția gazelor naturale în depozitele de înmagazinare subterană, Tariful volumetric pentru extracția gazelor naturale din depozitele de înmagazinare subterană.

Iată defalcarea lor, aşa cum apare în metodologie, cu menţiunea că şi actuala modalitate de calcul a tarifelor de înmagazinare este asemănătoare.

Tariful de înmagazinare subterană pentru rezervarea de capacitate, denumit în continuare tarif de rezervare, cuantifică costurile fixe legate în principal de exploatarea și dezvolt sistemului de înmagazinare și se stabilește pe 1MWh/ciclu anual de înmagazinare subterană cuprins în perioada 1 aprilie – 31 martie.

Tarifele volumetrice pentru injecția și extracția gazelor naturale în/din depozitele de înmagazinare subterană, denumite în continuare tarif de injecție și, respectiv, tarif de extracție, cuantifică, în principal, costurile variabile generate de utilizarea sistemului de înmagazinare subterană și se stabilesc pe 1MWh injectat, respectiv 1MWh extras din depozitul de înmagazinare subterană a gazelor naturale, avându-se în vedere fluxurile fizice de gaze naturale.

Citeşte şi:

Ce se va întâmpla cu depozitele de gaze ale României. Planurile lui Bogdan Stănescu, preşedintele CA Depogaz

„În situația în care un operator economic solicită iterativ injecția și extracția subterană a unor cantități de gaze naturale în marja de capacitate rezervată de înmagazinare subterană și în interiorul intervalului de timp din cadrul perioadei aferente ciclului anual pentru care a fost contractată capacitatea rezervată, tariful de rezervare se facturează o singură dată pentru capacitatea contractată. Tarifele de injecție și extracție se facturează ori de câte ori sunt prestate serviciile de injectie/extracție gaze naturale în/din depozitele de înmagazinare subterană în perioada de timp pentru care s-a realizat contractarea serviciulului de rezervare de capacitate”, arată ANRE.

Producătorii şi furnizorii de gaze din România sunt obligaţi de stat să constituie, în fiecare an, stocuri minime de gaze naturale, la nivelul solicitat de ANRE. Există doar două companii care operează depozite de înmagazinare subterană, Depogaz Ploieşti, care este o sucursală a Romgaz, şi Depomureş, care este controlat de Engie. Ele operează şapte depozite, în total (Depogaz şase iar Depomureş unul), cu o capacitate totală de 3,1 miliarde de metri cubi.

Acum, tarifele de înmagazinare, plătite ulterior de toţi consumatorii de gaz, sunt de 9,9 lei MWh/ciclu anual de înmagazinare pentru rezervare, 1,68 lei/MWh tarif de injecţie şi 1,67 lei tarif de extracţie.