ARACO: Nu sunt premise pentru ieşirea pieţei construcţiilor din recesiune

„Premisele începutului de an nu permit estimări de ieşire din recesiune în 2013 a sectorului de construcţii. Rolul finanţărilor publice, comunitare sau naţionale va rămâne în continuare esenţial, iar complementarea cu parteneriate public-private este absolut necesară. Blocarea investiţiilor publice în 2013 este un pariu riscant atât economico-social, cât şi politic”, se arată într-un comunicat al ARACO.

Reprezentanţii asociaţiei consideră că un nou eşec în 2013, pe lângă generarea unui şomaj pronunţat în acest sector, va afecta pe termen lung competitivitatea societăţilor de construcţii şi capacitatea acestora de a se implica în proiectele finanţate din fonduri structurale în perioada 2014-2020.

„Prognoza noastră din martie 2012, de 9,3-9,5 miliarde euro la nivelul anului 2012, a fost confirmată şi trebuie să comentăm că dinamica favorabilă din semestrul I a fost alterată de evoluţia negativă din partea a doua a anului. Dacă în lei evoluţia este aparent pozitivă ( 41,7 miliarde lei în 2012 faţă de 39,6 miliarde lei în 2011), comparaţia în euro atestă o menţinere a valorii din 2011, în sumă de 9,33 miliarde euro, iar evoluţia conform Eurostat confirmă recesiunea tehnică generată de declinul din ultimele două trimestre. Şi aceasta în condiţiile în care numărul mediu anual de angajaţi în 2012 a crescut cu 9,3%”, menţionează sursa citată.

ARACO atrage atenţia autorităţilor centrale şi locale asupra riscurilor majore generate de impredictibilitatea consistentă în ceea ce priveşte plata creanţelor către constructori, blocarea finanţării investiţiilor începute sau a unor proiecte noi în 2013 pe fondul contracţiei severe şi continue a sectorului în ultimii 4 ani.

„Anul 2012, în ciuda faptului că a avut o dublă dimensiune electorală, rămâne un an eşuat din perspectiva reluării dinamicii pozitive a activităţii din sectorul de construcţii”, apreciază reprezentanţii constructorilor.

În opinia lor, printre caracteristicile negative ale anului trecut au fost înlocuirea competiţiei corecte cu o alocare interesată politic a proiectelor, amplificarea greutăţilor în planul recuperării creanţelor de către firmele de construcţii, sincopele consistente în asigurarea finanţării proiectelor începute, precum şi menţinerea poziţiilor abuzive ale entităţilor achizitoare cu capital de stat în materie de condiţii contractuale.