ArcelorMittal Galaţi – colosul siderurgic care a pierdut 19.000 de angajaţi în 11 ani

În prezent, doar aproximativ 9.000 de oameni mai sunt salariaţi ai ArcelorMittal Galaţi, faţă de peste 27.000, cât avea Sidex în 2001, înainte de privatizare. Nu există însă garanţii că numărul muncitorilor se va menţine la acest nivel, sindicaliştii vorbind despre faptul că ar putea fi iniţiate noi programe de autodisponibilizări sau chiar concedieri colective.

Cea mai consistentă parte a autodisponibilizărilor s-a făcut în primul an de după privatizare, cu sprijinul Executivului care a acordat plăţi compensatorii prin Ordonanţă de Guvern. Au urmat apoi mai multe serii de autodisponibilizări stimulate exclusiv din fondurile companiei.

Programele de acest fel au continuat. Astfel, până în 2006 au existat cinci scheme de plecări voluntare, combinatul ajungând să numere atunci 16.000 de salariaţi. Un an mai târziu, în 2007, compania siderurgică care cumpărase Sidex ajunsese la 14.000 de angajaţi, aproape jumătate faţă de cât număra în toamna lui 2001, la privatizare. Astfel de măsuri au fost luate şi în 2008, când alţi 1.000 de siderurgişti au ales salariile compensatorii, iar istoria s-a repetat şi în 2009. Atunci s-a înregistrat şi o perioadă critică pentru ArcelorMittal şi salariaţii de aici.

Închiderea Uzinei Cocso-Chimice din acel an a însemnat deschiderea unei noi scheme, aplicată în special pentru cocsari. Au ales însă să plece şi alţi angajaţi ai combinatului. În plus, în aceeaşi perioadă, administraţia combinatului i-a trimis pe toţi cei 12.600 de angajaţi în şomaj tehnic, pentru o perioadă de câte 10 zile, prin rotaţie.

Până la sfârşitul anului, în combinatul de la Galaţi mai erau doar 9.500 de oameni care aveau contracte cu ArcelorMittal.

Astfel de procese s-au oprit pe parcursul anului 2010, dar au revenit în 2011. Noul program de plecări a fost cel care redus numărul angajaţilor combinatului siderurgic gălăţean la 9.000.

În prezent, informaţii din zona sindicală arată faptul că ArcelorMittal şi-ar putea reduce din nou numărul de angajaţi. De această dată sunt însă luate în calcul două variante. Astfel, pe lângă deschiderea unei noi scheme de plecări voluntare este analizată şi oportunitatea concedierilor colective – primele de după privatizare – sau o combinaţie între cele două soluţii, după cum au anunţat liderii sindicali.

Oficialii ArcelorMittal Galaţi nu au comentat această situaţie, însă au vorbit despre un studiu realizat de către companie legat de planificarea forţei de muncă.

„ArcelorMittal Galaţi continuă şi accelerează proiectul său de planificare a forţei de muncă. Acesta va stabili nevoile reale de personal pentru diverse sectoare de producţie. Măsura este luată pentru a menţine competitivitatea combinatului, pentru a îmbunătăţi productivitatea şi pentru a reduce costurile fixe”, a spus Dorian Dumitrescu, purtătorul de cuvânt al companiei, declaraţia acestuia venind în contextul în care angajaţii de la fosta uzină de piese de schimb (UPSRS) au fost transferaţi în alte sectoare, activitatea de aici fiind restrânsă.

Sindicaliştii susţin că raţiunile acestui studiu au legătură cu un val de disponibilizări sau autodisponibilizări.

„În cel mai fericit caz, vor pleca circa 1.000 de siderurgişti”, a declarat Gheorghe Tiber, liderul sindicatului Solidaritatea de la ArcelorMittal.

O opinie similară au şi reprezentanţii sindicatului Siderurgistul, care s-au arătat îngrijoraţi de această ipoteză şi au cerut stoparea acestui demers, cu atât mai mult cu cât este realizat fără consultarea sindicatelor.

În situaţia în care aceste măsuri vor fi adoptate, salariaţii vizaţi ar trebui să primescă compensaţii băneşti cuprinse între 16.000 şi 20.000 de lei, la care s-ar adăuga între 6 şi 12 salarii, potrivit contractului colectiv de muncă. Sumele sunt mai mici decât cele oferite în cadrul schemelor de plecări voluntare. În etapa disponibilizărilor de anul trecut, siderurgiştii care au părăsit locurile de muncă au încasat compensaţii cuprinse între 15.000 şi 30.000 de lei, plus 8, până la 24 de salarii.

Combinatul Sidex Galaţi a fost privatizat în noiembrie 2001, fiind cumpărat de către compania anglo-indiană LNM Holdings NV, devenită ulterior ArcelorMittal. Valoarea tranzacţiei a fost de 70 de milioane de dolari, plătită în mai multe rate şi care a inclus angajamente din partea cumpărătorului pentru realizarea unor investiţii de 350 de milioane de dolari în diferite sectoare, în special în cele care ţin de protecţia mediului. În plus, la privatizare, măsura concedierilor colective a fost interzisă de către statul român în primii cinci ani de după preluarea combinatului.

Privatizarea a fost una controversată, vorbindu-se despre faptul că atunci când a fost administrată de către stat compania ar fi produs pierderi de un milion de dolari pe zi, din cauza firmelor-căpuşă. La doi ani de la perfectarea tranzacţiei, combinatul a început să înregistreze profit fără eforturi investiţionale majore. Acest lucru s-a întâmplat până la apariţia crizei economice, când ArcelorMittal Galaţi a anunţat că înregistrează pierderi importante. Compania a decis totuşi să continue investiţiile, alocând pentru refacerea unui furnal de pe platforma siderurgică peste 80 de milioane de euro, o sumă mai mare decât cea cu care achiziţionat întreg combinatul.