Aşteptările inflaţioniste au crescut în perioadele de criză a costului vieţii, iar creşterile bruşte ale preţurilor la alimente şi energie este posibil să devină mai frecvente – studiu FMI

Instituţia financiară internaţională a analizat strategiile utilizate de guverne în ultimele trei decenii pentru a atenua creşterile bruşte ale preţurilor, precum şi un nou model economic care ia în calcul inflaţia mai ridicată resimţită de gospodăriile cu venituri mici, care alocă o parte mai mare din bugetul lor pentru bunurile de strictă necesitate.

Deşi, din perspectivă istorică, creşterile masive ale preţurilor la bunurile de strictă necesitate au fost rare, în special la nivel global, acestea au devenit o sursă recurentă de tensiuni economice şi sociale în ultimii cinci ani, în urma invaziei ruseşti în Ucraina din 2022 şi a conflictului din Orientul Mijlociu izbucnit anul acesta.

Noul model a evidenţiat o diferenţă de 0,8 puncte procentuale faţă de indicatorul standard de măsurare a inflaţiei, sugerând că un număr suplimentar de 23 de milioane de persoane au ajuns sub pragul sărăciei extreme în perioada 2021-2024, comparativ cu ceea ce se estimase anterior.

„Pe scurt, crizele costului vieţii… afectează stabilitatea preţurilor, reduc nivelul de trai şi amplifică inegalitatea”, a declarat Chiara Maggi, economistul FMI care a coordonat studiul publicat sub formă de capitol în raportul „World Economic Outlook”, ce urmează să fie lansat săptămâna viitoare.

FMI a mai spus că analizele sale arată şi că aşteptările inflaţioniste pe termen scurt şi mediu au crescut în perioadele de criză a costului vieţii şi că au rămas considerabil peste nivelurile anterioare crizei chiar şi la trei ani de la declanşarea unei crize.

Aşteptările inflaţioniste pe un orizont de cinci ani au crescut iniţial moderat, dar s-au menţinut la un nivel ridicat şi la trei ani după criză, ceea ce ar putea duce, ulterior, la majorarea dobânzilor.

Transferurile ţintite au reprezentat cea mai bună modalitate prin care ţările şi-au putut proteja cetăţenii cei mai vulnerabili, menţinând în acelaşi timp semnalele transmise de preţuri, a subliniat FMI. Măsurile menite să limiteze preţurile, precum controlul preţurilor şi reducerea taxelor pe consum, ar putea costa guvernele de trei până la de şase ori mai mulţi bani pentru a le implementa, în timp ce subvenţiile acordate producătorilor ar putea costa de 22 de ori mai mult.

De asemenea, măsurile cu aplicabilitate generală şi-ar putea pierde din eficacitate dacă numeroase ţări implementează simultan subvenţii, a apreciat FMI. Subvenţiile pentru producători, preferate în multe cazuri de ţările în curs de dezvoltare, s-au dovedit deosebit de ineficiente, întrucât pot reduce costurile unor bunuri destinate ulterior exportului, obligând astfel contribuabilii interni să subvenţioneze, în esenţă, consumatorii din străinătate, a explicat Maggi.

La rândul său, Shantayanan Devarajan, profesor la Universitatea Georgetown şi fost economist al Băncii Mondiale, a afirmat că ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu o criză gravă, generată de impactul cumulat al preţurilor ridicate la petrol, de nivelurile mari de îndatorare, de creşterea costurilor de finanţare şi efectele preconizate ale fenomenului meteorologic super El Nino din acest an. „Situaţia survine într-un moment în care creşterea economică generală în ţările cu venituri mici a atins cel mai scăzut nivel din istorie”, a declarat Devarajan. Acesta a îndemnat statele să implementeze reforme menite să stimuleze creşterea economică şi să limiteze daunele provocate de conflictul din Orientul Mijlociu.

Sursa foto: Flickr