Banca Centrală a Italiei avertizează asupra efectelor negative ale creşterii randamentelor

Economica.net
10 10. 2018
italia_5678987654_15552900

Din cauza îngrijorărilor cu privire la planurile bugetare ale autorităţilor de la Roma, dobânzile percepute de investitori pentru a achiziţiona obligaţiuni guvernamentale italiene cu scadenţa la 10 ani au ajuns marţi la 3,63%. În plus, „spread”-ul, adică diferenţa dintre randamentele obligaţiunilor guvernamentale italiene cu scadenţa la zece ani şi cele germane (faimoasele „bunds”) a depăşit marţi pragul de 300 de puncte de bază, un nivel fără precedent după luna februarie 2014.

În luna mai a acestui an, înainte ca detaliile privind politica fiscală a noii coaliţii din Italia să fie date publicităţii, diferenţa era de 130 de puncte de bază. Obligaţiunile guvernamentale germane sunt considerate printre cele mai sigure din lume.

„Există un nivel al „spread”-ului care ar putea forţa unele bănci să solicite ajutor financiar investitorilor”, a avertizat Luigi Federico Signorini într-o audiere în Parlamentul Italiei.

Luni, analiştii de la Credit Suisse au subliniat că o diferenţă între randamentele obligaţiunilor guvernamentale italiene şi cele germane de peste 400 de puncte de bază nu ar fi sustenabilă şi va duce la necesitatea majorării capitalului.

În ultimii ani, băncile italiene au accesat pieţele pentru a-şi finanţa restructurarea, după recesiunea profundă cu care s-a confruntat economia ţării.

De asemenea, Signorini a atras atenţia asupra riscului ca băncile să se confrunte cu constrângeri în domeniul creditării deoarece scăderea valorii obligaţiunilor guvernamentale pe care le deţin erodează rezerva lor financiară (buffer).

Obligaţiunile guvernamentale interne reprezintă aproximativ 10% din totalul activelor creditorilor italieni, ceea ce-i face vulnerabili la sporirea costurilor de împrumut.

Săptămâna trecută, Executivul italian a stabilit o ţintă de deficit de 2,4% din PIB în perioada 2019 – 2021, sfidând Bruxelles-ul şi trecând peste propunerea ministrului Economiei, Giovanni Tria.

Decizia autorităţilor de la Roma a provocat turbulenţe pe pieţele financiare, randamentele obligaţiunilor guvernamentale italiene cu scadenţa la zece ani au urcat cu 11 de puncte de bază, la 3,40%, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani şi jumătate, în timp ce acţiunile băncilor au scăzut semnificativ.

Băncile italiene şi-au majorat deţinerile de obligaţiuni guvernamentale în timpul crizei datoriilor din zona euro, când investitorii străini nu au mai făcut achiziţii. De asemenea, ele au cumpărat masiv în mai şi iunie, când erau din nou turbulenţe pe pieţe. Analiştii avertizează că aceste achiziţii masive au redus din capital băncilor italiene în acest an şi ele ar putea fi nevoite să ceară ajutor investitorilor.

În ultimii ani, băncile italiene s-au restructurat, majorându-şi capitalul şi reducându-şi costurile, dar nivelul ridicat al creditelor neperformante şi ratele negative ale dobânzilor au afectat profiturile lor.

Creditorii italieni au beneficiat de finanţarea ieftină oferită de Banca Centrală Europeană (BCE), astfel încât nu sunt temeri imediate privind lichidităţile, dar accesul la finanţarea de pe pieţe este crucial, consideră analiştii.

Agenţia de evaluare financiară Moody’s a avertizat că băncile italiene s-ar putea confrunta cu sporirea costurilor de finanţare, deoarece vor trebui să achite fondurile luate de la BCE.

De asemenea, băncile italiene trebuie să refinanţeze până în 2020 jumătate din bondurile de 267 de miliarde de euro scadente în februarie.

În plus, ele trebuie să îndeplinească noile reglementări europene privind capitalul şi datoria.

UniCredit, singura bancă italiană de importanţă sistemică, prezentă şi în România, a îndeplinit până acum doar aproximativ o treime din planul său de finanţare pe 2018.