Banca Națională a Elveției a raportat un profit de peste 19 miliarde de franci pentru trimestrul III din 2026, o scădere semnificativă față de aceeași perioadă din 2025

Rezultatul trimestrial reprezintă totuşi o scădere de aproape 32% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Câştigurile din deţinerile de aur au totalizat 7,6 miliarde de franci, comparativ cu 14,3 miliarde de franci în trimestrul al treilea din 2025, în timp ce investiţiile în active denominate în valută au generat un profit de 11,6 miliarde de franci, în scădere cu aproximativ 15%.

Evoluţia reflectă fluctuaţiile pieţelor financiare şi ale cursurilor valutare. După o apreciere de aproximativ 12% faţă de dolar în 2025, francul elveţian s-a depreciat cu circa 3,6% de la începutul acestui an. În acelaşi timp, aurul, care se scumpise cu aproximativ 66% anul trecut, a pierdut peste 7% din valoare în 2026.

Portofoliul de investiţii al băncii centrale este concentrat în active internaţionale. La sfârşitul trimestrului al treilea, 61% din rezervele valutare erau plasate în obligaţiuni guvernamentale şi depozite la instituţii financiare internaţionale, 28% în acţiuni şi 11% în alte obligaţiuni. Din punctul de vedere al monedelor, euro reprezenta 39% din portofoliu, iar dolarul american 37%.

Spre deosebire de Rezerva Federală americană sau Banca Angliei, SNB deţine un portofoliu important de acţiuni internaţionale. Instituţia investeşte pasiv, urmărind indici bursieri, fără să selecteze individual companiile, iar deţinerile sale sunt concentrate în principal în societăţi mari şi mijlocii din economiile dezvoltate.

Profitul acumulat în primele nouă luni creşte perspectiva distribuirii unor sume către guvernul federal şi autorităţile cantonale elveţiene. O eventuală plată depinde însă de rezultatul financiar pentru întregul an şi de regulile privind distribuirea profitului, pierderile din investiţii putând împiedica efectuarea transferurilor.

Banca Naţională a Elveţiei subliniază că obiectivul său principal nu este maximizarea profitului, ci menţinerea stabilităţii preţurilor, cu o ţintă a inflaţiei cuprinsă între 0% şi 2%. Pentru îndeplinirea acestui mandat, instituţia utilizează atât dobânzile, cât şi politica valutară, chiar dacă deciziile de politică monetară pot afecta negativ rezultatele sale financiare.

Sursa foto: Wikipedia