Bancherii se vor putea turna unii pe alţii în privinţa bonusurilor la o autoritate creată de G20

Adaugă-ne ca sursă preferată

Bonusurile bancherilor au scandalizat opinia publică din Statele Unite şi Europa, în condiţiile în care veniturile populaţiei au scăzut din cauza problemelor economice.

Liderii celor mai mari 20 de economii ale lumii, reunite în G20, au convenit în 2009 limitarea bonusurilor, iar Comitetul pentru Stabilitate Financiară monitorizează aplicarea regulilor.

Practicile instituţiilor financiare în domeniul beneficiilor plătite directorilor au avut o contribuţie majoră la criza financiară mondială, se arată într-un comunicat al instituţiei, care a înfiinţat un birou de procesare a reclamaţiilor la adresa băncilor care nu aplică regulile G20.

„Diferenţele între nivelurile bonusurilor nu trebuie să fie considerate o dovadă în sine a unei practici incorecte”, potrivit Comitetului, care precizează că băncile reclamante trebuie să aducă dovezi detaliate referitoare la aplicarea incorectă a regulilor.

Reglementările G20 limitează plata bonusurilor în numerar, iar beneficiile în acţiuni trebuie acordate pe parcursul mai multor ani. În cazul în care performanţele realizate de bancheri se vor dovedi nereale, există un mecanism de recuperare a bonusurilor.

Oficiali din industria bancară au fost reticenţi să comenteze iniţiativa Comitetului pentru Stabilitate Financiară, pentru a nu se crede că apără bancherii care beneficiază de pachete salariale mari.

Peste un sfert dintre acţionarii Credit Suisse şi Barclays au votat recent împotriva pachetelor salariale ale conducerilor celor două bănci.

Dovezile privind practicile incorecte ale băncilor sunt însă greu de obţinut, a declarat Paul Fontes, director la firma de avocatură Eversheds din Londra.

El a dat exemplul unei bănci care încerca să angajeze o echipă de angajaţi de la o bancă rivală, oferind garantarea bonusurilor pentru un an, în concordanţă cu regulile G20.

În final, o altă bancă a avut câştig de cauză, oferind garantarea bonusurilor timp de trei ani.

Autoritatea de reglementare nu a putut interveni în lipsa unor dovezi concrete, cum ar fi o ofertă scrisă.