Berbecul italian – Încăpăţânarea autorităţilor de la Roma de a miza pe aur dă roade odată cu explozia preţurilor

Banca Italiei deţine al treilea cel mai mare stoc naţional de aur din lume, după SUA şi Germania. Cele 2.452 de tone de aur ale Băncii Italiei valorează aproximativ 300 de miliarde de dolari la preţuri actuale, aproximativ 13% din produsul naţional din 2024, arată calculele Reuters.

În timpul „miracolului economic” postbelic, Italia a devenit o economie bazată pe exporturi şi a înregistrat o creştere a intrărilor de valută străină, în special dolari americani. Unele dintre acestea, potrivit site-ului web al Băncii Italiei, au fost convertite în aur. Rezervele de aur ale Băncii Italiei crescuseră la 1.400 de tone până în 1960, inclusiv trei sferturi din lingourile confiscate pe care a reuşit să le recupereze în 1958, scrie Agerpres.

Şocurile petroliere din anii 1970 au adus o incertitudine globală suplimentară, ceea ce în Italia a însemnat tulburări sociale şi schimbări frecvente de guvern, considerate riscante de către investitori.

„Instabilitatea monetară extremă a impulsionat băncile centrale ale ţărilor occidentale să cumpere aur, simbolul suprem al solidităţii financiare”, a declarat, pentru Reuters, Stefano Caselli, decanul Şcolii de Management SDA Bocconi din Milano.

Dar, spre deosebire de Marea Britanie sau Spania, Italia a refuzat să vândă aur în timpul crizelor financiare, păstrându-şi rezervele chiar şi în timpul crizei datoriilor din 2008.

„Aurul este ca bijuteriile familiei, este ca ceasul preţios al bunicului, este ultima soluţie în vremuri de criză, în orice criză care subminează încrederea internaţională în ţară”, a scris Salvatore Rossi, fost viceguvernator al Băncii Italiei, în cartea sa din 2018, având ca titlu „Oro” (Aur).

Întrucât aurul este încă considerat o garanţie de ultimă instanţă de către multe state occidentale, băncile centrale din întreaga lume fac din nou stocuri pe fondul unei remodelări a ordinii globale.

„Această decizie istorică a Băncii Italiei pare izbitor de modernă. Pentru că ne-am întors acolo”, a spus Caselli.

Banca Italiei deţine în prezent aproximativ 871.713 monede de aur, cu o greutate de aproximativ 4,1 tone, în seifurile sale, supranumite „sacristia”, după camera dintr-o biserică unde se păstrează obiectele sacre. Aurul reprezenta aproape 75% din rezervele oficiale ale Italiei la sfârşitul anului trecut, un raport semnificativ mai mare decât cel de 66,5% din zona euro, conform datelor Consiliului Mondial al Aurului.

Aproximativ 1.100 de tone sunt depozitate în seiful de sub sediul Băncii Italiei de la Palazzo Koch, la mică distanţă de Colosseum. O cantitate similară este deţinută în SUA, în timp ce cantităţi mai mici sunt păstrate în Marea Britanie şi Elveţia. Italia rămâne, de asemenea, unul dintre principalii exportatori mondiali de bijuterii din aur, producţia fiind concentrată în Alessandria, Arezzo şi Vicenza. Mărci de lux precum Bulgari, Buccellati şi Damiani se bucură de recunoaştere globală.

Apelurile de a vinde o parte din rezerva de aur, pentru a reduce datoria publică a Italiei, care acum depăşeşte 3.000 de miliarde de euro şi este estimată la 137,4% din PIB anul viitor, continuă să apară, dar, până acum, nu au avut câştig de cauză.

„Vânzarea chiar şi a jumătate din stocul de aur nu ar rezolva oricum problema datoriei Italiei”, a declarat Giacomo Chiorino, şeful Departamentului de analiză de piaţă de la Banca Patrimoni Sella & C.

Unii susţin că vânzarea de lingouri ar putea debloca finanţare pentru servicii publice esenţiale, în beneficiul cetăţenilor, în loc să stea degeaba în seifuri. Cu toate acestea, Banca Italiei nu are nicio intenţie de a vinde. Instituţia nu a avut niciun comentariu cu privire la politica sa privind aurul pentru acest articol.