Biodiesel sustenabil (HVO) şi combustibil sustenabil pentru avioane (SAF) „Made in România” la Rafinăria Petrobrazi a OMV Petrom
:format(jpg):quality(80)/https://www.economica.net/wp-content/uploads/2026/01/petrobrazi-636x420.jpeg)
„Este o temă foarte actuală, o temă care reprezintă o parte semnificativă a strategiei noastre şi a companiei noastre – waste to hydrocarbons sau biocombustibili – ca element foarte important pentru îndeplinirea ambiţiilor româneşti şi europene pe care dorim să le atingem în 2030 şi ulterior. Când vorbim despre transport, trebuie să înţelegem şi relevanţa acestor molecule care pot ajuta în această tranziţie. De asemenea, trebuie să ne uităm, atunci când discutăm despre decarbonizarea transporturilor, la care parte este foarte dificil de realizat prin electro-mobilitate. Aici vorbim despre transportul greu (heavy duty) şi despre sectorul aviaţiei. A fost menţionat anterior HVO şi SAF, HVO fiind biodieselul sustenabil, iar SAF combustibilul sustenabil pentru aviaţie. Face parte din strategia noastră. Am luat decizia de a investi într-o astfel de instalaţie în rafinăria Petrobrazi, care va produce 250.000 de tone de HVO şi SAF în 2028, deci la mijlocul anului 2028. Acest lucru face ca OMV Petrom şi Rafinăria Petrobrazi să fie primul producător din regiune, Europa de Sud-Est şi Centrală, aş îndrăzni să spun, până în 2028. Este un angajament semnificativ, deoarece vorbim despre 750 de milioane de euro care vor fi investiţi în următorii ani, iar noi suntem în plină implementare. Instalaţia este în curs de implementare completă pentru a fi finalizată în 2028”, a precizat Căprău.
Oficialul OMV Petrom a susţinut că, deşi oamenii îşi doresc să conducă mai „verde”, nu sunt dispuşi să plătească pentru asta, iar sensibilitatea pentru preţ rămâne ridicată.
„Dacă ne uităm la cadrul de reglementare, este un cadru foarte vast. Vorbim despre RED 2, RED 3, RED 4 în curând (directive europene privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile n.r.), cel mai probabil. Directiva privind calitatea combustibililor, ETS (schema UE de comercializare a certificatelor de emisii – n.r.), ReFuelEU, maritim, emisii de metan, multe… Când vorbim despre transport, cel mai tangibil şi cu cel mai mare impact este, desigur, ţinta de reducere a emisiilor de GES (gaze cu efect de seră – n.r.) pentru 2030, precum şi ţintele de amestec pe care trebuie să le îndeplinim până în 2030. Pentru acestea, biocombustibilii şi ‘waste to hydrocarbons’ reprezintă cu siguranţă un contributor semnificativ. Acesta ar fi primul aspect. În al doilea rând, vedem un suport selectiv venind din partea companiilor. Unele companii cer din ce în ce mai mult combustibili sustenabili, dar, aşa cum am spus, este relativ selectiv – sunt companii care fac parte din grupuri internaţionale şi care urmează ambiţiile corporative. În schimb, când vorbim despre consumatorul final, suportul este limitat. Oamenii ar vrea să fie mai „verzi” şi să conducă mai „verde”, dar nu sunt dispuşi să plătească pentru asta. Sensibilitatea la preţ a consumatorului rămâne ridicată”, a punctat reprezentantul OMV Petrom.
În opinia specialistului, în privinţa tehnologiilor, multe dintre acestea sunt demonstrate ca fiind scumpe.
„Şi, evident, biocombustibilii sunt mai scumpi decât produsele fosile. Asta înseamnă că avem nevoie de suport financiar, de granturi şi de sprijin pentru consumatorii finali. Un aspect important menţionat anterior este accesibilitatea (affordability). Cât de accesibilă este această tranziţie? Care este costul tranziţiei? Am menţionat anterior despre ETS. ETS1 este practic sistemul european de comercializare a certificatelor pentru CO2 emis în producţie. Dar ETS2 urmează să intre în următorii ani. Este vorba despre povara de CO2 care trebuie transferată în piaţă pentru fiecare tonă de produs fosil. Aceasta trebuia să intre în 2027, a fost amânată pentru 2028 şi va aduce un cost pentru România de aproximativ un leu pe litru – ceea ce este mult. Cel mai probabil România nu a fost singura ţară care a realizat acest lucru, motiv pentru care a fost amânat pentru 2028. Dar există şi alte elemente legate de asta. De exemplu, pe siturile de producţie din România, unde suntem un producător semnificativ de petrol şi gaze, o parte din gazul utilizat în producţie este transformat în energie electrică, care merge înapoi în producţie, şi ar trebui să plătim pentru acest gaz folosit în „gas-to-power onsite” sub ETS2. Este o dublă taxare. Unele ţări au găsit soluţii să nu plătească – Norvegia, Danemarca. Trebuie să găsim şi noi soluţii ca ţară pentru a ne asigura că nu ne facem producţia românească necompetitivă faţă de alte ţări”, a subliniat Radu Căprău.
Potrivit sursei citate, la nivel european ar exista ideea de creare a unui Index ce ar putea fi aplicat pentru costul CO2, în funcţie de puterea de cumpărare a fiecărei ţări.
„Există şi o idee nouă, despre care nu sunt sigur cât de mult s-a discutat sau cât de cunoscută este: un fel de index care ar putea fi aplicat pentru acest cost de CO2, luând în considerare puterea de cumpărare a fiecărei ţări. Indexat cu capacitatea de putere de cumpărare a fiecărei ţări, ceea ce ar face tranziţia mai accesibilă, ţinând cont de puterea de cumpărare pe care o avem în România, Bulgaria sau în ţările vecine, faţă de ţările mai dezvoltate care şi-ar putea permite ceva mai mult. Predictibilitatea este cheia. Lipsa predictibilităţii face ca investiţiile să fie puse sub semnul întrebării sau poate opri alte investiţii, pentru că atunci când vezi schimbări în reglementări, opreşti deciziile de investiţii. Să facem tranziţia accesibilă, iar pentru asta trebuie să colaborăm cu autorităţile şi cu regulatorii pentru a ne asigura că se iau în considerare specificităţile fiecărei ţări şi că o aplicăm inteligent în propria noastră ţară. Cred că, până la urmă, este un efort general şi nu ar trebui să fie condus doar de mediul de afaceri sau doar de reglementări. Este un efort comun de care avem nevoie”, a afirmat Căprău.
Ziarul Financiar & ING Bank Romania organizează, miercuri, conferinţa „Energy Forward Romania: Rolul captării şi stocării carbonului (CCS) şi al combustibililor sustenabili în tranziţia energetică – de la strategie la implementare”.