Bloomberg: Bogaţii şi celebrităţile dau bani pentru propagarea de informaţii false

Bogaţii şi celebrităţile îşi protejează viaţa privată plătind pentru propagarea de informaţii false

În era informaţiei, fiecare tranzacţie „lasă urme”, fie la retaileri, instituţii de stat sau bănci, care, combinate cu internetul, fac aproape imposibilă ascunderea detaliilor vieţii personale a individului.

Bogaţii angajează consultanţi în securitate personală care „combat adevărul” cu torente de informaţii false – poveşti despre locuinţe care nu au fost cumpărate niciodată sau destinaţii de vacanţă de care „subiectul” nu s-a apropiat niciodată – în speranţa că vor reuşi să camufleze adevărul.

„Singura metodă de a preveni într-adevăr o intruziune în viaţa privată este să ştergi totul cu buretele şi să-ţi creezi o nouă identitate”, crede Jeremy M. Kroll, cofondator al K2 Global Consulting, firmă specializată în astfel de servicii.
Pentru cei mai mulţi, această variantă iese categoric din discuţie, cea mai realistică metodă de securitate fiind confuzia, consideră preşedintele Insite Security, Christopher Falkenberg.

Dacă cineva este îngrijorat că a apărut o poză cu locuinţa şi adresa sa, acesta poate inunda internetul cu alte 18 poze şi adrese care, combinate cu tehnicile de optimizare a motoarelor de căutare, pot fi propulsate în topul rezultatelor căutărilor online, „îngropând” informaţia reală, explică el.

„Pe internet, nimic nu poate fi şters şi singura apărare este deturnarea”, spune expertul în confidenţialitate Frank Ahearn.

Falkenberg şi Ahearn notează că au practicat astfel de strategii pentru anumiţi clienţi.
O altă tactică folosită de bogaţi pentru a ascunde adevărul este derularea oricărei tranzacţii prin companii paravan sau „SRL-uri”, practică deja comună nu numai în rândul celebrităţilor, ci şi companiilor şi oamenilor de afaceri care vor să evite întrebările incomode.

Ahearn susţine că îşi ajută clienţii să creeze identităţi fictive: directorul general al unei mari companii călătoreşte sub propria identitate, însă ca vânzător ambulant, plătind pentru bunuri şi servicii cu un card bancar emis în numele unei firme paravan. Pentru a întări confuzia, acesta poartă în bagaj broşuri tipice vânzărorilor ambulanţi.

Ahearn a precizat că serviciile sale costă 30.000 de dolari pe caz, în timp ce firma lui Falkenberg încasează între 4.000-10.000 de dolari pentru cazurile simple şi sume mult mai mari pentru situaţii mai complicate.