BNR: Românii s-au speriat de băncile greceşti şi au retras din depozite

Adaugă-ne ca sursă preferată

Băncile cu capital grecesc aveau la sfârşitul anului 2010 a doua cea mai mare pondere în totalul activelor (16,7%). La sfârşitul anului 2011, cota din total active a scăzut la 13,3% şi în martie 2012 a ajuns la 13%, se arată în raportul anual al BNR. Deponenţii români au preferat să îşi mute economiile la alte bănci.

„Grupa băncilor cu capital grecesc, în scădere până la 13% (pondere în activul agregat) la 31 martie 2012, a consemnat o repoziţionare în cadrul sectorului bancar, ca efect al restrângerii bazei locale de depozite, în contextul percepţiei negative a unor deponenţi indusă de evenimentele din Grecia, fiind surclasată pentru prima dată de băncile cu capital românesc şi francez, care deţineau la 31 martie 2012 o cotă de 17,5% şi respectiv 13,1%”.

De asemenea, spune BNR, finanţarea de la băncile mamă din Grecia s-a redus. BNR nu notează că ar exista un fenomen similar şi în cazul altor grupe de bănci, astfel că   dezintermedierea financiară (delevreging) nu a fost semnificativă în România.

„În pofida reducerii finanţării externe în cadrul grupei băncilor greceşti, nu s-a constatat o tendinţă de dezintermediere generalizată, iar acolo unde s-a produs, aceasta s-a realizat prin vânzare de credite. Creşterea uşoară în termeni reali, pe total sistem bancar, a volumului de credite acordate sectorului privat constituie o dovadă suplimentară a manifestării izolate a acestui fenomen(…) Expunerile faţă de filialele româneşti au fost menţinute la un nivel relativ constant, în pofida dificultăţilor întâmpinate de grupurile bancare din zona euro prezente în România, reflectate de retrogradarea rating-urilor şi creşterea costurilor de finanţare.”.

Pe de altă parte, BNR spune că „procesul de dezintermediere” se poate manifesta la noi prin următoarele canale:

 – reducerea finanţării externe ca urmare a deteriorării condiţiilor macroeconomice, cu efect asupra lichidităţii instituţiilor de credit;
– tendinţa grupurilor bancare străine de a diminua expunerea filialelor faţă de sectorul neguvernamental, ca strategie pentru reducerea cerinţei de capital la nivel de grup (prin diminuarea expunerii ponderate la risc, având în vedere că elementele de natura creditelor acordate sectorului real au o pondere de risc ridicată);
– măsurile orientate spre eficientizarea activităţii de exploatare (de exemplu, reducerea expunerii faţă de anumite sectoare sau categorii de debitori, vânzarea unor portofolii de credite, redimensionarea cheltuielilor nelegate în mod nemijlocit de generarea de venituri sau chiar restructurarea reţelei teritoriale).

 Băncile din România şi-au păstrat un nivel al solvabilităţii ridicat, arată Banca Naţională: 14,9% 2011 şi 14,6% la 31 martie 2012, peste pragul de 10%, însă în scădere de la nivelul de 15% înregistrat la finele anului 2010.

Mai îngrijorătoare este însă evoluţia creditelor neperformante. Rata acestora în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii a fost de 18,8% la 31 decembrie 2011 şi 20,9% la
31 martie 2012. Banca Naţională spune că în cazul IMM se înregistrează „atât dinamica cea mai alertă, cât şi nivelul cel mai înalt”. Pe segmentul populaţiei, rata creditelor neperformante era de 8,2% la finele anului 2011 şi de 8,98% în martie 2012). Sectorul corporaţiilor a înregistrat o rată a creditelor neperformante de 3,7 la sută atât la finele anului 2011, cât şi la 31 martie 2012. La nivel agregat, rata creditelor neperformante a crescut cu 2,4 puncte procentuale în 2011, la 14,3% şi la 15,9% la 31 martie 2012.