Bulgaria, o democraţie problematică

Sondajul efectuat de Institutul bulgar Mediana i-a alarmat pe mulţi specialişti. La întrebarea: democraţia e oare utilă sau pernicioasă pentru Bulgaria? – opiniile antidemocratice s-au situat, cu 35 la sută, foarte aproape de cele pro-democratice, împărtăşite de 38 la sută dintre cei întrebaţi.

Conform sociologului Kolio Kolev, „dacă Bulgaria ar fi cu adevărat un stat suveran şi democratic ar fi extrem de probabil să avem un regim naţional-socialist. Dacă s-ar alege liber, ca în Germania anilor 30. Singura şansă a Bulgariei rezidă în faptul că e ţară membră a UE şi ca atare nu e decât parţial suverană”.

Cercetătorul bulgar e de părere că influenţa UE ar fi în măsură să împiedice cele mai rele involuţii anti-democratice.

Colectivismul, mai important decât individualismul

„În Bulgaria domneşte o mare neîncredere în partide şi instituţii”, a reliefat la rândul său politologul Antonyi Galabov. Or, „această neîncredere dă şanse populismului”. Galabov se teme că proiectele populiste asociate naţionalismului şi situaţiei economice grele vor cunoaşte o escaladare exponenţială, scrie Deutsche Welle.

Conform sondajului prezentat de Mediana, 87 la sută dintre bulgari sunt convinşi că binele naţiunii ar fi mai important decât interesele unor grupuri diverse. Două treimi dintre cei intervievaţi susţin afirmaţii de genul: „minorităţile n-au voie să protesteze ori să deranjeze dacă e vorba de binele naţional”. Sau: „cetăţenii cinstiţi n-au probleme cu supravegherea convorbirilor lor”.

Fundalul acestei ultime aserţiuni se regăseşte şi în raportul actual de monitorizare a Bulgariei de către UE. Guvernul de la Sofia, condus de Boiko Borrisov, un premier de centru-dreapta, încearcă să combată ampla corupţie şi crimă organizată folosindu-se, între altele, şi de mijloace masive de interceptare a convorbirilor. Or, contondenta sa retorică îl apropie pe Borrisov de diverşii populişti europeni.

Ura contra elitelor

Şi sociologul Antonyi Todorov crede că guvernul mizează pe o strategie PR a politicii „de mână forte”. Kolio Kolev e convins că majoritatea bulgarilor ar accepta o mână de fier la conducerea ţării, fiind gata să renunţe, în favoarea ei, la drepturi civice, libertăţi şi la statul de drept.

Cei mai mulţi n-ar avea nimic împotrivă dacă poliţia le-ar îngrădi drepturile. Aproape o treime sprijină neliniştitoarea aserţiune, potrivit căreia „oamenii care nu au convingerile şi opiniile bune nu au voie să apară la radio şi televiziune”.

Potrivit avertismentelor lui Kolev, îndărătul unor astfel de afirmaţii „se ascunde teama, invidia socială şi instinctul răzbunării”, precum şi, mai ales „ura contra elitelor”. E şi ura contra bogaţilor, a profitorilor tranziţiei, a establishmentului, a presei, a tot ce e perceput ca fiind „altfel”, cum sunt percepuţi romii, homosexualii sau evreii.

Încât mulţi observatori avertizează că, în sudul Europei, bulgarii, mari partizani ai democraţiei şi ai economiei de piaţă în 1989, sunt mai nou pe cale să se alăture românilor şi ungurilor pe acelaşi drum periculos pentru democraţie. Iar criza nu va face decât să amplifice acest pericol.