Care este răspunderea juridică a companiilor subcontractoare implicate în proiectele de apărare finanțate prin SAFE România – avocați

Parlamentul României a aprobat lista celor 21 de proiecte finanțate prin programul european SAFE, iar termenul critic pentru semnarea contractelor individuale este 31 mai 2026. România primește 16,6 miliarde de euro — a doua cea mai mare alocare din UE, dintr-un program cu un buget total de 150 de miliarde la nivel european. Pentru companiile private care intră în lanțurile de aprovizionare, acest context implică o schimbare de paradigmă, acestea trecând de la contracte izolate la integrarea în lanțurile europene, ceea ce presupune și o răspundere complexă.

Modelul SAFE impune ca minimum 65% din componente să provină din UE, cu accent pe producție locală și transfer tehnologic. În România, mecanismul „acordului de cooperare” — continuator al sistemului de offset controlat de ARCTIS — condiționează recepția produselor de îndeplinirea unor indicatori industriali concreți. Subcontractorul nu mai este astfel doar furnizor tehnic, ci devine parte a unei politici industriale, cu expunere directă în cazul neîndeplinirii indicatorilor asumați indirect.

Cadrul normativ (OUG 62/2025, cu modificările ulterioare) permite negocieri fără publicare prealabilă și modificarea contractelor în derulare. Flexibilitatea reglementată reduce birocrația, dar diminuează și trasabilitatea decizională. Obligațiile de conformitate rămân integrale și sunt transferate prin clauze de tip flow-down de la contractantul principal către subcontractori — inclusiv cele privind cybersecurity, proveniența componentelor și export control.

În practică, contractele principale (prime contracts) sunt rareori executate integral de furnizorul principal. Execuția este fragmentată între subcontracte de producție, furnizori de componente, integratori software și servicii. În acest context, subantreprenorii devin actori esențiali — dar și expuși — în noua arhitectură juridică a apărării.

„Companiile care intră în aceste lanțuri de aprovizionare trebuie să înțeleagă că simplificarea procedurilor de atribuire nu reduce obligațiile de conformitate. Recomandăm un audit de conformitate care să acopere aspectele tehnice, juridice și de supply chain, negocierea unor clauze de protecție în relația cu contractantul principal și implementarea unor politici interne documentate în domeniile anticorupție, cybersecurity, ESG și export control. Declarațiile inexacte privind proveniența componentelor, neregulile în utilizarea fondurilor sau încălcarea normelor de export control pot atrage răspunderea civilă și penală a companiilor implicate și a decidenților. Un audit de conformitate realizat înainte de semnarea contractului nu este un cost suplimentar, ci o măsură de protecție”, explică Alina Iozsa, Partner/Leader Real Estate și PPP la Hațegan Attorneys.

Documentarea acestor măsuri este la fel de importantă ca implementarea lor — în cazul unui control, absența dovezilor poate genera expunere, chiar dacă neconformitatea a provenit dintr-un alt nod al lanțului de aprovizionare.