Carne ieftină, dar cu ce preţ?

„Sonntagsbraten” – tradiţionala friptură de duminică a germanilor – şi-a pierdut, de-a lungul deceniilor postbelice de prosperitate, cu totul sensul. Astăzi, în 85 la sută dintre familiile germane se consumă carne nu doar zilnic, ci de trei ori pe zi chiar. Începând cu mezelurile de la micul dejun, continuând cu friptura sau şniţelul la prânz şi terminând cu crenvurşti sau piept de pui, fie acesta şi adăugat la salată, seara. Statistic, cea mai mare cantitate de carne o consumă bărbaţii tineri între 19 şi 24 de ani, dar şi femeile cu vârste între 25 şi 34 de ani.

Nu doar germanii mănâncă, la nivelul UE, multă carne. Pe cap de locuitor, europenii consumă în medie pe an 93 de kilograme de carne. Aceste date reies din aşa-numitul „Atlas al cărnii”, un amplu studiu realizat de Fundaţia Heinrich Böll, împreună cu Uniunea pentru protecţia mediului şi a naturii, BUND, şi publicaţia „Le Monde Diplomatique”.

Şi Asociaţia vegetarienilor din Germania oferă date statistice alarmante, apreciind că fiecare german consumă de-a lungul vieţii în medie 1094 de animale – 945 găini, 46 curcani, 46 porci, 37 de raţe, 12 gâşte, 4 vaci şi 4 oi.

Cât mai ieftin cu putinţă

„Atlasul cărnii” a fost realizat cu scopul de a ne pune pe gânduri, atrage atenţia Barbara Unmüßig, din partea Fundaţiei Heinrich Böll. „Mâncăm pe seama oamenilor din lumea a treia”, avertizează ea. Realitatea e că în regiunile cele mai sărace ale globului, oamenii nu-şi pot permite nici măcar 10 kilograme de carne pe an de persoană. Deşi abia dacă mănâncă produse din carne, suferă totuşi de pe urma producţiei de furaje din ţările puternic industrializate.

La acest aspect se gândesc, însă, cei mai puţini germani, atunci când se află la cumpărături într-un supermarket. Ceea ce-i interesează e preţul, care trebuie să fie cât mai mic cu putinţă. Preţurile la carne sunt într-adevăr adesea mai mici decât cele din raionul de legume.

Cee ce puţini ştiu e că preţul la carne e atât de redus doar din cauza subvenţiilor de care beneficiază abatoarele şi întreprinderile de producţie de masă. Subvenţii pe care le suportă, de fapt, contribuabilii. Prin urmare, carnea nu mai e chiar aşa de ieftină. Potrivit Organizaţiei de protecţia naturii BUND, suvenţiile s-au ridicat în  Germania anul trecut la 80 de milioane de euro.

Alte probleme create de producţia de masă ar fi: dispariţia unor specii de plante, contaminarea pânzei freatice şi folosirea în cantităţi uriaşe de antibiotice. La nivel european, aproximativ 25.000 de oameni mor anual din cauza rezistenţei la antibiotice.

Vaci germane distrug pădurile tropicale

BUND priveşte cu îngrojorare actuala evoluţie, anume că Germania e pe cale de a deveni una din principalele ţări exportatoare de carne pe glob. În prezent, în Germania se produce cu 17 la sută mai multă carne decât se consumă. Organizaţia deplânge faptul că niciunde în lume nu există condiţii mai favorabile pentru investiţii în domeniu ca în Republica Federală.

În crescătoriile de masă e nevoie desigur şi de furaje. Germania a ajuns deja în situaţia să importe hrană pentru animale. În ce priveşte furajele din soia, la nivel mondial, UE este al doilea principal importator după China. Iar pentru culturile de soia sunt defrişate tot mai mult pădurile amazoniene. În America de Sud, de exemplu, până la 90 la sută din culturile de soia sunt modificate genetic. Erbicidul Glifosat, dăunător mediului, este pulverizat din avioane peste plantaţiile de soia, ceea ce afectează sănătatea oamenilor şi apa potabilă din regiune.

Iată de ce Fundaţia Heinrich Böll şi BUND solicită Berlinului şi responsabililor UE să reformeze politica agrară, anulând, între altele, subvenţiile pentru producţia intensivă de animale.