Cât vor costa benzina şi motorina de la 1 ianuarie, când scade TVA. Cât s-ar fi ieftinit dacă s-ar fi scos şi supraacciza

Codul Fiscal adoptat de Parlament prevede o micşorare a TVA cu patru puncte procentuale, de la 24% la 20%, începând cu 1 ianuarie 2016. Supraacciza din carburanţi, 7 cenţi pe litru, rămâne, eliminarea ei find prevăzută de-abia pentru 1 ianuarie 2017. Pentru că TVA scade, vânzătorii de carburanţi vor ajusta şi ei preţurile produselor comercializate. Potrivit calculelor ECONOMICA.NET, scăderea TVA va antrena o ieftinire cu 13 bani a litrului la motorină şi cu 13,5 bani a litrului de benzină. Astfel, luând în considerare un preţ mediu al celor două produse, benzină şi motorină de 5,10 lei, cât era vineri, ieftinirea ar aduce, de la 1 ianuarie, preţuri de 4,97 de lei pentru litrul de motorină şi 4,95 de lei la benzină.

Cu totul altfel ar fi stat însă lucrurile dacă Parlamentul, partidele politice, preşedintele Iohannis, BNR ar fi convenit ca noul Cod Fiscal să pevadă şi eliminarea supraccizei, aşa cum, evident, dorea populaţia şi firmele. Astfel, fără această suprataxă, care a fost introdusă pentru ca statul să colecteze bani pe care să-i folosească exclusiv pentru lucrări de infrastructură, ieftinirea carburanţilor ar fi fost substanţială. Supraacciza înseamnă circa 37 de bani în litrul de carburanţi (37 la motorină, 37,5 la benzină), ceea ce ar fi presupus ca eliminarea ei, coroborată cu reducerea TVA să ducă preţurile carburanţilor în jos cu 50 de bani. Astfel, românii ar fi putut, de Anul Nou, să alimenteze cu motorină şi benzină la 4,60 de lei litrul. Nu se va întâmpla însă, pentru o reducere a taxării pe carburanţi mai are de aşteptat cel puţin un an, adică până la 1 ianuarie 2017.

Codul Fiscal, în forma iniţială votată de Parlament, prevedea ca TVA să scadă la 19%, supraacciza la carburanţi să fie eliminată, ca şi taxa de stâlp, iar impozitul pe dividend să ajungă la 5,5%, de la 16%, cât este acum. Preşedintele Iohannis, sprijinit de Guvernatorul BNR Mugur Isărescu şi de PNL, care votase iniţial Codul, a retrimis în Parlament proiectul de lege, pentru a fi ajustat, pe motiv că ar duce România în deficit excesiv. Într-un final, partidele politice au ajuns la un consens pe Codul Fiscal, dar acesta a rămas doar cu o micşorare de 4% a TVA.

Supraacciza la carburanţi aduce circa 2,6 miliarde de lei la bugetul statului.

Taxele şi accizele datorate statului reprezintă mai mult de jumătate din preţul unui litru de carburant. Preţul petrolului, cursul de schimb, costurile de logistică sau marja companiilor petroliere constituie cealaltă jumătate, fiecare dintre aceste elemente influenţând mai mult sau mai puţin preţul de la pompă.

Un procent de doar 45-48% din preţul carburantului din benzinării este apanajul mărfii propriu-zise, restul fiind taxe percepute direct de către stat, potrivit datelor oferite de companiile petroliere. Practic, la benzinărie nu alimentăm doar maşina, ci şi direct vistieria statului, pentru că distribuitorul de carburanţi virează direct la Finanţe între 52% şi 55% din litrul de benzină sau motorină, reprezentând TVA şi acciză.
Restul este componenta de preţ cu care „jonglează” producătorul şi distribuitorul de carburanţi: „costuri logistice (distribuţie primară şi secundară – salarii, întreţinere, amortizări – rovigneta, anvelope de iarnă, etc.);
• Costuri de operare reţea de distribuţie (salarii, taxe, impozite locale, utilităţi, investiţii obligatorii);
• Costul materiei prime (inclusiv costurile aferente aprovizionării şi prelucrării acesteia);
• Costuri financiare (dobânzi – credite investiţii, curs valutar, etc.);
• Adaos comercial”,
explică reprezentanţii unuia dintre marii distribuitori de pe piaţa locală.

Aşadar, când preţul carburantului se modifică, se modifică doar pe componenta distribuitorului, pentru că statul trebuie mereu să îşi primească partea. Un efect considerabil în preţ îl are costul de achiziţie a materiei prime, legat direct de cotaţia produselor petroliere, care, la rândul său, este legată de cotaţia ţiţeiului. Spre exemplu, am fost martori cu toţii la o scădere abruptă la sub 5 lei a preţului carburanţilor în aceste zile, de la peste 6,3 lei în vara anului trecut, pentru că preţul ţiţeiului a căzut cu 70% în aceeaşi perioadă. O scădere de peste 70% a cotaţiilor barilului de petrol s-a transpus, aşadar, într-o ajustare de circa 22% a preţului carburanţilor. Impactul preţului ţiţeiului în preţul carburanţilor are, de obicei, o întârziere de 45 de zile, legată de fluxul de producţie. Astfel, ţiţeiul este cumpărat la un anume preţ, apoi descărcat, procesat şi depozitat până să ajungă în staţie, de unde este vândut clienţilor la cotaţiile produselor petroliere.

O altă influenţă importantă o are cursul de schimb leu-dolar. Petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel, o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.
Fiecare parte componentă a preţului are influenţă în preţul final. Dar nu înseamnă, în mod automat, că o ajustare într-un sens a unei componente duce la o ajustare proporţională a preţului final. Spre exemplu, cotaţia barilului de ţiţei poate scădea semnificativ, dar, în acelaşi timp, dolarul se poate aprecia în raport cu leul, în aşa fel încât preţul final să rămână neschimbat sau să scadă foarte puţin.
În România există trei mari producători de carburanţi – Petrom, Rompetrol şi LukOil – şi mai mulţi distribuitori majori. Trendul de preţ al carburanţilor este urmat fără excepţie de toţi distribuitorii, chiar dacă în proporţii diferite.