Care este categoria de vârstă cea mai ameninţată de riscul sărăciei în România

Pe de altă parte, documentul ilustrează faptul că românii stau foarte bine din punctul de vedere al disparităţilor înregistrate între pregătire şi joburile practicate. Conform raportului, la sfârşitul anului 2011, 40,3% dintre cetăţenii României erau confruntaţi cu riscul sărăciei sau al excluziunii sociale, proporţie care a scăzut continuu din 2007, când era de 45,9%. Procentul pe genuri al românilor aflaţi în această situaţie precară era în perioada menţionată de 39,5% în rândul bărbaţilor şi de 41,1% în cel al femeilor.

Pe grupuri de vârstă, cei mai dezavantajaţi din punctul de vedere al sărăciei sunt românii din segmentul de până la 17 ani, ameninţaţi de acest risc în proporţie de 49,1%, în creştere faţă de anul precedent 2010, ceea ce reprezintă un caz unic printre categoriile de vârstă din România. În grupul de vârstă 18-64 de ani procentul românilor aflaţi în aceeaşi situaţie este de 39%, iar în rândul celor de peste 65 de ani riscul există în cazul a 35,3% dintre cetăţeni. În ambele grupuri de vârstă riscul a scăzut continuu din 2007, când ameninţa 42% şi respectiv 57,7% dintre românii majori de sub 65 de ani şi respectiv cei care au împlinit deja această vârstă.

Raportul CE subliniază că există diferenţe substanţiale între statele membre din acest punct de vedere şi că în timp ce în ţări precum Bulgaria, unde riscul a crescut cu 11% din 2008, sau Irlanda, Letonia şi Lituania (+6%), procentul cetăţenilor aflaţi în această situaţie s-a mărit, în alte state acesta a scăzut cu 3 până 4, cum s-a întâmplat în România şi Polonia.

Astfel, în raportul privind ocuparea forţei de muncă şi evoluţiile sociale, riscul sărăciei şi al excluziunii sociale variază la sfârşitul lui 2011 între 15% din populaţie în cazul Cehiei, Olandei şi Suediei, şi peste 40% în România şi Letonia, ajungând până la aproape 50% în cazul Bulgariei.

Dintre categoriile sociale, cele mai expuse riscului sărăciei şi excluziunii sociale sunt cea a şomerilor (66%) părinţilor singuri (50%), şi respectiv cea a imigranţilor din afara UE (38%).

De asemenea, raportul indică faptul că în perioada 2008-2011 venitul mediu pe gospodărie a scăzut substanţial în unele cazuri, cum ar fi Letonia (-16%), Irlanda şi Grecia (13%) sau România (-5%).

În ceea ce priveşte competenţele forţei de muncă, România se numără printre statele care se evidenţiază prin faptul că nu sunt caracterizate prin neconcordanţe între calificarea angajaţilor şi locurile de muncă deţinute. Astfel, 10% dintre români sunt subcalificaţi pentru jobul pe care îl practică, proporţia cea mai mică în UE alături de Cehia şi Slovacia, faţă de 32% în Franţa, 30% în Irlanda şi 29% în Belgia. De cealaltă parte, 9% dintre români sunt prea calificaţi pentru jobul lor, mult mai puţini decât în Grecia (26%), Lituania (23%) sau Portugalia (21%).

Din punctul de vedere al unei nepotriviri severe între calificări şi joburile practicate, în România doar 2% dintre muncitori sunt prea slab calificaţi pentru a-şi face meseria, procentul cel mai scăzut la nivelul UE. La polul opus se află Franţa şi Irlanda (16%) şi Marea Britanie şi Cipru cu câte 15%.

De asemenea, 4% dintre români sunt mult prea calificaţi pentru joburile lor, având din acest punct de vedere cel mai scăzut procent din UE alături de Finlanda. Cei mai mulţi cetăţeni aflaţi în această situaţie sunt în Cipru (16%), Grecia (15%), Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Malta şi Olanda (11%).