Câți bani ți-ar fi suficienți. Despre moștenirea pe care o construim

În România, aceste întrebări sunt rareori puse deschis sau sistematic. Trăim într-o societate în care discuțiile despre bani în familie sunt adesea tabu, în care educația financiară este încă la început și în care majoritatea oamenilor își definesc relația cu banii mai degrabă instinctiv decât conștient. Deciziile financiare sunt luate din frică, din dorința de siguranță sau din nevoia de a compensa lipsuri din trecut, nu dintr-o reflecție clară asupra valorilor personale.

Dar, suficientul este mai mult decât o cifră. Este o combinație de valori, convingeri, comportamente și înțelegeri personale, toate influențate profund de cultura în care trăim și de experiențele care ne-au format.

De foarte multe ori, întrebarea „cât este suficient?” se transformă într-o problemă strict financiară. Câți bani trebuie să am? Ce sumă să las copiilor? Cât e destul pentru o viață liniștită? Răspunsul simplu nu există. Pentru unii, suficient înseamnă siguranță, adică absența fricii că o cheltuială neașteptată le-ar putea destabiliza viața. Pentru alții, suficient este libertatea de a alege fără constrângeri financiare permanente. Pentru unii părinți, suficient înseamnă să ofere copiilor tot ce ei nu au avut. Pentru alții, înseamnă să îi pregătească pentru autonomie și responsabilitate.

A lăsa o moștenire nu înseamnă doar a transfera bani. Înseamnă a transmite atitudinea ta față de bani, valorile pe care le consideri importante și modul în care vrei ca acești bani să fie folosiți. Iar acest lucru începe cu o conversație sinceră între cei care construiesc averea și cei care, într-o zi, o vor primi.

În România, mentalitatea față de bani reflectă o combinație de istorie, educație limitată și experiențe personale. Numeroase studii arată că nivelul de educație financiară rămâne scăzut, atât în ceea ce privește cunoștințele practice, cât și în înțelegerea mecanismelor financiare mai complexe. Doar un procent relativ mic dintre români ating un nivel ridicat de alfabetizare financiară, în timp ce majoritatea se situează la un nivel mediu, bazat mai ales pe comportamente de supraviețuire și adaptare.

Acest lucru nu este surprinzător. Educația financiară nu este integrată coerent în sistemul de învățământ, iar multe familii cresc copii fără vocabularul sau instrumentele necesare pentru a vorbi deschis despre bani. Interesant este însă faptul că, deși nivelul de cunoștințe financiare poate fi redus, comportamentele financiare de bază sunt adesea solide. Mulți oameni își monitorizează cheltuielile, calculează dacă își permit o achiziție și evită riscurile mari. Este un pragmatism construit din nevoia de a face față realităților cotidiene.

În același timp, preferința pentru siguranța imediată este foarte prezentă. Economiile sunt păstrate frecvent în numerar sau în conturi curente, iar reticența față de investiții mai sofisticate este vizibilă. În anumite contexte, aceasta este o strategie de supraviețuire eficientă. Însă atunci când cultura financiară rămâne limitată la „rezolvăm azi și vedem mâine”, moștenirea riscă să devină o prelungire a anxietății, nu un instrument de creștere și continuitate.

Mentalitatea financiară a unei familii nu apare odată cu un anumit nivel de venit. Ea se construiește în timp, adesea subtil. Credințele despre bani, precum ideea că banii sunt greu de obținut sau că sunt o sursă constantă de stres, pot restrânge perspectivele asupra viitorului. Mesajele non-verbale sunt la fel de puternice. Copiii observă cum reacționezi la cheltuieli, la pierderi, la economii sau la efort și învață mult mai mult din comportamentul tău decât din discursurile ocazionale. Expunerea la instrumente financiare, la conversații despre investiții, planificare sau risc creează, în timp, un avantaj real în modul în care este gestionată averea.

Toate aceste elemente formează identitatea financiară a unei persoane sau a unei familii. Este felul în care relaționezi cu banii, cu riscul și cu oportunitatea.

De aceea, o întrebare esențială este când un succesor pregătit ar fi pregătit să primească o moștenire? Răspunsul nu ține de cât are în cont, ci de cum gândește despre bani. Există semne clare care arată maturitatea financiară: capacitatea de a face diferența între nevoie și dorință, abilitatea de a planifica un buget pe termen mediu și lung, asumarea responsabilităților financiare prin muncă sau proiecte proprii și posibilitatea de a discuta deschis despre bani fără anxietate sau evitări.

Moștenirea ideală nu include doar o sumă de bani, ci un proces prin care sunt oferite încredere, structură și oportunități, toate susținute de responsabilitate.

Chiar dacă nu există o rețetă universală pentru „cât este suficient”, există repere utile pentru conversații mature. Un fond de siguranță care acoperă câteva luni de cheltuieli oferă stabilitate. Investiția în educația copiilor, atât formală cât și non-formală, poate avea un impact mult mai mare decât transferul unei sume brute. Un prim capital de start, pentru locuință sau pentru un proiect antreprenorial, poate fi valoros atunci când este structurat clar și însoțit de așteptări și limite.

Ceea ce contează cu adevărat nu este suma în sine, ci modul în care este folosită pentru a crea independență, nu dependență.

Mulți părinți se întreabă dacă este corect să lase aceeași sumă fiecărui copil. Egalitatea poate părea justă, dar în realitate poate deveni inechitabilă atunci când circumstanțele, nevoile și responsabilitățile sunt diferite. A trata copiii echitabil, în funcție de contextul și parcursul fiecăruia, poate conduce la rezultate mai sănătoase și la mai puține tensiuni pe termen lung.

Pentru ca planificările financiare să aibă sens și pentru ca familiile să poată transmite nu doar bani, ci și pricepere, România are nevoie de o cultură financiară mai solidă. Există inițiative și strategii naționale, însă implementarea consecventă în școli și comunități este încă în desfășurare. Fără educație financiară, suficientul rămâne o noțiune vagă, iar banii, indiferent de mărimea lor, pot deveni o sursă de anxietate sau conflict.

La final, întrebarea „cât este suficient?” nu cere un răspuns contabil. Ea cere claritate, să îți definești valorile față de bani, să comunici deschis în familie, să construiești o cultură a responsabilității financiare și să privești moștenirea ca pe un proces educațional, nu doar ca pe o tranzacție.

Pentru că, în cele din urmă, nu suma definește moștenirea, ci felul în care banii reflectă valorile, intențiile și încrederea pe care o ai în cei dragi.

Raluca Andrenacci este advisor independent și mentor pentru afaceri de familie și succesori, cu peste 20 de ani de experiență în antreprenoriatul românesc, acumulată în industrii precum imobiliare, construcții, HoReCa, investiții și start-up-uri. Este acreditată Mentor Practitioner EMCC Worldwide și lucrează cu fondatori, succesori, antreprenori și lideri la nivel executiv, sprijinind familiile antreprenoriale în construirea continuității, leadershipului autentic și armoniei între generații.