CCR a validat o excepție de la o directivă UE prin care se permite finanțarea cu fonduri publice a instalării cazanelor alimentate cu combustibili fosili
:format(jpg):quality(80)/https://www.economica.net/wp-content/uploads/2026/03/CCR-630x420.jpg)
CCR a fost sesizată în acest caz de preşedintele Nicuşor Dan, însă judecătorii au respins miercuri, cu majoritate de voturi, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de preşedinte şi au constatat că Legea privind aprobarea OUG nr.16/2025 pentru transpunerea art.17 alin.(15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor şi pentru modificarea şi completarea OUG 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe este constituţională în raport cu criticile formulate.
Concret, este vorba de o lege care transpune în legislaţia naţională Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European şi a Consiliului, dar în care Parlamentul a introdus o excepţie, cu următorul conţinut: „La articolul III, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins: Prin excepţie de la dispoziţiile art. I, autorităţile administraţiei publice locale din fonduri proprii sau autorităţile şi instituţiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire, în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puţin de 50 de utilizatori finali, pentru o perioadă de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea prezentei ordonanţe”.
Nicuşor Dan a atacat la CCR această completare adusă în Parlament, explicând faptul că România şi-a asumat ca termen pentru implementarea măsurilor directivei europene data de 1 ianuarie 2025 şi, până la acest moment, a fost dispusă prin legislaţia naţională o singură măsură în acest sens, în vederea îndeplinirii obiectivelor referitoare la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, şi anume adoptarea OUG 16/2025.
Art. 17 din directiva europeană, intitulat „Stimulente financiare, competenţe şi bariere de piaţă”, prevede la alin. (15) următoarele: „începând cu 1 ianuarie 2025, statele membre nu vor oferi stimulente financiare pentru instalarea de cazane independente alimentate cu combustibili fosili, cu excepţia celor selectate pentru investiţii, înainte de 2025, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241, articolul 7 alineatul (1) litera (h) punctul (i) a treia liniuţă din Regulamentul (UE) 2021/1058 şi cu articolul 73 din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European şi al Consiliului”.
Întârzierea transpunerii art.17 alin.(15) din Directiva (UE) 2024/1275, generată de diferitele schimbări la nivelul Guvernului şi dificultăţi în procedura de avizare interministerială, a determinat deschiderea de către Comisia Europeană a Cauzei COM 2025/0168 împotriva României pentru neîndeplinirea obligaţiilor de transpunere, ceea ce expune ţara la proceduri juridice şi sancţiuni financiare, până la alinierea completă la Directiva UE.
„Prin conţinutul său normativ, completarea adusă de Camera Deputaţilor în cuprinsul Legii de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2025 nesocoteşte directiva europeană, prelungind cu 2 ani acordarea măsurilor financiare de sprijin, a fost adoptată cu încălcarea unor norme şi principii constituţionale, respectiv cele prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 147 alin. (4), art. 148 alin. (2) şi (4) prin raportare la art. 35 şi art.135 alin. (2) lit. e) din Constituţie”, sublinia preşedintele în sesizare.
În opinia preşedintelui, completarea adusă de Camera Deputaţilor contravine în mod direct chiar dispoziţiilor art.17 alin.(15) din directivă, a căror transpunere o vizează, încălcând astfel prevederile constituţionale antereferite privind preeminenţa dreptului Uniunii Europene asupra celui naţional în cazul normelor cu caracter obligatoriu.
De cealaltă parte, CCR susţine într-un comunicat de presă că Parlamentul naţional dispune de o marjă de apreciere în privinţa alegerii formei şi mijloacelor de transpunere a directivei, astfel că soluţia legislativă adoptată de Camera Deputaţilor nu contravine prevederilor constituţionale.