Ce are de gând statul cu pompele româneşti care se încăpăţânează să nu se vândă

Fabrica de pompe Aversa Bucureşti nu s-a vândut nici la a treia sesiune de licitaţie la un preţ cerut de 17,6 milioane de euro, jumătate din suma pe care statul, prin reprezentantul AVAS, ar fi vrut-o iniţial. Pentru că AVAS nu are mandat să meargă cu preţul şi mai jos, vor mai urma, în următoarele două săptămâni, miercurea, încă două sesiuni de licitaţii la acelaşi preţ.

În cazul în care nici la acestea nu se adjudecă fabrica, varianta AVAS este de a se separa activele productive şi licenţele într-o entitate separată care să continue fabricarea de pompe iar mult doritul teren de 10 hectare să fie valorificat separat. Strategia ne-a fost prezentată de preşedintele AVAS Adrian Volintiru. „Se stabileşte în Adunarea Creditorilor, unde AVAS e majoritar, crearea unui SPV, un vehicul special care să reunească activele productive cu licenţele Aversa şi unde să se continue producţia. Noi sperăm însă să nu se ajungă acolo şi să se vândă fabrica cu totul”, a precizat Volintiru.

Potrivit acestuia, crearea unei entităţi pe structura productivă a AVERSA, cu un plan de afaceri şi cu un portofoliu de comenzi, ar putea aduce o finanţare de 1,5 milioane de euro de la bănci. „500.000 – 700.000 de euro capital de lucru, restul pentru investiţii. În condiţiile în care acum Aversa are comenzi de 7 milioane de euro, structura ar fi fezabilă ”, afirmă Volintiru.

De fapt, nu Aversa are acum comenzi de 7 milioane de euro, ci Industrialexportimport care a închiriat o hală, utilaje şi muncitori de la fabrica aflată în faliment şi lichidare.

Înainte de această sesiune de licitaţii a mai existat una în care, la fel, preţul activelor Aversa a coborât de la 34,6 milioane de euro până la 23 de milioane de euro fără a exista un adjudecatar. S-a făcut această nouă sesiune de licitaţie, iar preţul a ajuns la minimul admis, şi tot nu se vinde. O explicaţie ar fi faptul că din Aversa este interesant doar terenul : 10 hectare în zona Obor din Capitală, la 10 minute de kilometrul 0. De altfel, caietul de sarcini a fost cumpărat mai ales de companiile imobiliare precum NEPI, Benevo sau divizia de imobiliare a gigantului suedez din retail IKEA. Companiile care vor să liciteze mai trebuie însă să şi depună o garanţie de 5 milioane de euro, lucru care până acum nu s-a întâmplat.  

Dacă un asemenea fond de investiţii din domeniul imobiliar ar dori să plătească preţul cerut de stat pentru Aversa, ar trebui mai întâi să se asocieze cu o firmă cu experienţă în domeniul industrial pentru că în caietul de sarcini se prevede, ca clauză suspensivă a contractului de vânzare a activelor, abandonarea fabricării de pompe mai devreme de trei ani de la preluarea în posesie a activelor fabricii.

În raportul de evaluare al Aversa, făcut de CS Invest, se recomandă un preţ de vânzare forţată de 32,7 milioane de euro. Termenul „forţată” se referă la faptul că o parte din terenul fabricii este în litigiu. Mai precis, 1,8 hectare revendicate de Dumitru Voina şi Elena Panduru.

În prezent, Aversa are închiriate hale, utilaje şi personal către Industrialexport, o firmă din grupul Romenergo care fabrică pompe pentru ecluzele de la Agigea şi Basarab de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră. În schimb, primeşte 10% din tot ceea ce vinde compania. Romenergo a cumpărat caietul de sarcini pentru licitaţia de vânzare a activelor fabricii.
Fabrica de pompe bucureşteană este fabricantul a 98% din toate pompele existente în ţară. Este şi unic furnizor pentru pompele de răcire de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.
Principalul activ al fabricii este terenul în suprafaţă de aproape 10 hectare situat în zona Obor, la 10 minute de Centrul Bucureştiului.
Aversa a fost înfiinţată în 1882 de un neamţ  stabilit în Romania care a înfiinţat un mic atelier de forjă pe un teren situat în fostul ”Câmp al Moşilor” din ”Gura Oborului”.

La începutul celui de-al doilea război mondial fabrica este ocupată de armată şi îşi schimbă profilul în fabricarea armamentului. Se produc piese pentru mitraliere, branduri, se toarnă corpuri de bombe, se execută bucătării mici de campanie.

În anul 1945, Adunarea Generala a Acţionarilor hotărăşte ca vechea fabrică sa se repoziţioneze. Frecventele incendii care bantuie Bucurestiul în anii 1945-1946 se constituie într-o oportunitate pentru acţionari, care sesizeaza nevoia din piaţă şi încep fabricarea unor pompe de stins incendii.
Până anul trecut, la declararea falimentului, Aversa era unul din cei mai importanţi producători de pompe din centrul şi estul Europei.