Ce întrebări trebuie puse la ghişeele băncilor care vor să-ţi vândă fonduri mutuale

23 09. 2014
ghiseu_banca_credit_83923300_06735500

Oricine a economisit mai mult de 1.000 de lei şi încă îi mai păstrează în depozite bancare trebuie să ştie că ar putea câştiga mai mult investindu-şi economiile în fondurile mutuale. Numai că acestea trebuie să fie potrivite cu toleranţa la risc a respectivului investitor.

Puţini dintre operatorii de la ghişeele băncilor explică astfel avantajul plasamentului în fonduri mutuale. Nu au răbdarea şi nu este sigur dacă au şi competenţele necesare.

Mulţi dintre cei 300.000 de investitori în fondurile mutuale româneşti au fost recrutaţi, chiar şi la ghişeele celor mai mari bănci din sistem, promiţându-li-se „dobânzi” mai mari decât la depozite, potrivit relatărilor cititorilor ECONOMICA.NET şi nu numai. Dar fondurile mutuale nici nu plătesc dobânzi.

Iată întrebările la care să cereţi răspunsul de la vânzătorii de titluri dale fondurilor mutuale, înainte de a lua o decizie.

Ce randament are fondul şi pe ultimele 12 luni?

Fondurile mutuale nu dau dobândă, aşa că nu pot avea dobânzile mai mari decât depozitele bancare, după cum mulţi sunt ademeniţi la ghişeele băncilor.

Raportul dintre preţul la care investitorul vinde o unitate de fond mutual, faţă de cel la care a cumpărat-o este randamentul investiţiei.

Randamentul se poate compara doar cu rata dobânzii, pe care investitorul ar fi încasat-o dintr-un depozit, pe aceeaşi perioadă în care a deţinut unităţile de fond. Iar rata dobânzii trebuie să fie exprimată în aceeaşi termeni cu randamentul.

De obicei băncile anunţă rata dobânzii în % / an, chiar dacă este vorba de un depozit pe o lună. Astfel că randamentul unei investiţii pe o lună se calculează cu raportul de mai sus, dar trebuie „anualizat” cu o anumită formulă, pentru a putea fi comparat cu rata dobânzii. Înmulţirea cu 12 nu dă rezultatul exact.

Aşa că, atunci când vi se spune că un anumit fond mutual „dă dobândă” de atât la sută, întrebaţi:
Ce randament a avut fondul în ultimele 12 luni. Cât a fost? Garantaţi că va fi măcar la fel de mare şi în următoarele 12 luni? Care este rata dobânzii la depozitul pe un an (sau pe perioada pe care estimaţi că veţi păstra banii)?

Abia aşa puteţi obţine informaţii corecte şi, chiar şi aşa, nu sunt suficiente ca să luaţi o decizie corectă. Orice vânzător responsabil de titluri de fond mutual ar trebui să vă spună fraza care se repetă în toate rapoartele de analiză: „performanţele trecute nu constituie o garanţie pentru cele viitoare”.

Cele mai vândute fonduri din România sunt cele monetare şi de obligaţiuni. Pentru că nu au expunere pe acţiuni, riscul lor de piaţă este scăzut. Chiar şi aşa piaţa poate oferi surprize. Aşa cum se întâmplă de doi-trei ani, perioadă în care ratele dobânzilor au scăzut. Ca atare şi randamentele fondurilor au avut de suferit. Ce-i drept, nu au scăzut, adică investitorii în cele mai multe vând titlurile în câştig, dar unul mai mic.

Cine mă despăgubeşte şi cu cât?

O altă mare diferenţă importantă este cea privind despăgubirea în caz de faliment. În caz că banca dă faliment, se despăgubeşte cu cel mult 100.000 de euro. Poţi avea depozite la mai multe bănci şi vei aştepta de la fiecare despăgubiri.

Dar dacă administratorul fondului mutual închide porţile, răspunsul simplu la întrebarea de mai sus este : Nimeni.

Interesant este, însă că, dacă aveai un cont (portofoliu) personal de investiţii, administrat special de societatea de administrare (SAI) respectivă, iar în acest portofoliu sunt şi fondurile mutuale ale acesteia, Fondul de Compensare a Investitorilor plăteşte o anumită despăgubire (cel mult 20.000 de euro, în prezent).

Ce tip de fond este şi ce grad de risc are?

Riscul unui depozit bancar este ca banca să dea faliment. Sau să modifice atât de mult comisioanele văzute sau nevăzute încât dobânda netă să scadă periculos de mult.

Riscul unui fond mutual include şi riscul de piaţă (scăderea randamentelor titlurilor din portotoliul fondului) şi riscul de administrare (ca administratorul să ia decizii greşite, sau neprofitabile).

Riscul unui fond creşte cu atât mai mult cu cât are mai multe acţiuni în portofoliu.
Există patru categorii de fonduri mutuale, cu alte câteva tipuri în cadrul aceleiaşi categorii.

Ca să se încadreze într-o anumită categorie, care este de fapt o categorie de risc, şi să se numească în mod corespunzător, un fond mutual trebuie să respecte anumite condiţii şi limite de plasament în anumite tipuri de instrumente.

Fondurile monetare învestesc în depozite bancare şi alte instrumente bancare pe termen de cel mult un an. Mai riscante sunt fondurile de obligaţiuni, care pot investi şi în obligaţiuni emise de companii sau primării mai mult sau mai puţin performante şi de aceea au un grad de risc mai mare. Urmează fondurile care investesc în acţiuni, mai mult sau mai puţin din resursele pe care le au.

Necazul este că, în România, puţine fonduri sunt denumite aşa cum ar trebui, astfel încât să se vadă din nume ce fel de fonduri sunt.

Şi mai sunt şi altele care nu respectă pragurile legale de expunere pe anumite tipuri de instrumente şi au fost încadrate oficial la categoria „Alte fonduri”.

Fondurile monetare nu pot investi deloc în acţiuni şi doar în anumite titpuri de instrumente cu venit fix (similare obligaţiunilor). Altfel nu s-ar mai putea lăuda că au un grad de risc foarte scăzut.

Nici fondurile de obligaţiuni nu investesc în acţiuni. Fondurile de acţiuni, în schimb, sunt obligate să aibă mai mult de 85% din active în acţiuni.

Există şi categoria de fonduri diversificate, care investesc în mai multe tiprui de instrumente, în anumite limite.

Sunt patru sub-categorii de fonduri diversificate, în funcţie de proporţia de acţiuni din portofoliile lor: defensive (cu expunere pe acţiuni de maxim 35% din totalul activelor); – echilibrate (acţiuni între 35% şi 65%); – dinamice (peste 65%); – flexibile (acţiuni între 0% la 100%).

Pentru care dintre aceste tipuri sunt pregătit?

Răspunsul nu îl prea poţi da singur, nu înainte de a completza un chestionar de specialitate, care este cel mai bine interpretat de un profersionist.

Şi astfel ai ajuns deja în puctul în care omul de la ghişeu este depăşit de întrebările tale. Unele bănci (foarte puţine şi nu în toate sucursalele) au chiar funcţionari dedicaţi speciali să răspundă la întrebările de mai sus. Nu reuşesc mereu.

Restul întrebărilor trebuie puse consultanţilor specializaţi. Abordarea fondurilor mutuale este necesară mai ales în condiţiile actuale, de piaţă, cu rate de dobândă tot mai mici şi, uneori, cu încasări nete din depozite sub suma depusă. Plasamentul trebuie fpăcut în cunoştinţă de cauză, iar site-urile Asociaţiei Administratorilor de Fonduri (AAF) şi a celor mai mari societăţi de administrare dau explicaţiile elementare necesare.