Ce legătură are sexul cu dezastrul economic din Europa

Dezastrul din sudul Europei este cauzat în mare parte de un declin demografic care, dacă nu va fi corectat cât mai curând posibil, continuarea crizei de pe continent este garantată, potrivit Forbes.com.

De zeci de ani, cele mai bogate ţări din nordul continentului – de notat Germania – deţin rate ale natalităţii foarte reduse şi cerere internă scăzută însă au atras emigranţi din estul şi sudul Europei, care au contribuit la creşterea economiei prin producţie şi export.

În contrast, Grecia, Italia, Portugalia şi Spania nu au dezvoltat economii solide pentru a compensa scăderea demografică.

Spania era odată una din performerele de top ale Europei, trasă în sus în mare parte de speculaţiile din imobiliare şi de o crescută integrare europeană. Acum şase ani, Spania construia mai bine de 50% din numărul de case clădite în SUA, cu o populaţie mai redusă cu 85%.

Aproximativ şase milioane de imigranţi veneau la muncă în Spania în timp de boom economic, chiar dacă peste 7-8% din spanioli preferau să rămână în şomaj.

Când s-a spart bula imobiliară, producţia industrială era limitată. În Spania, creditul pentru firme a scăzut 18 luni consecutiv, în timp ce producţia industrială a scăzut cu 7,5% numai în luna martie. Rata şomajului a crescut la peste 23%, mai mult decât dublul mediei europene. Şomajul în rândul celor cu vârste sub 25 de ani a depăşit 50%.

După zeci de ani de expansiune, chiar şi modernul Madrid este plin de magazine închise şi de desene de grafitti; mulţi tineri pot fi văzuţi pe stradă în mijlocul săptămânii, fără activitate, sau încercând să smulgă câte-un euro amuzând turiştii.

Economiştii au tendinţa să explice declinul economic în termeni de deficit bugetar şi scădere a competitivităţii, dar unii spanioli cred că motivul principal este altul. Alejandro Macarrón Larumbe,  consultant de management din Madrid şi autorul volumului „Suicidul demografic al Spaniei” spune că declinul pe care-l trăim astăzi este cauzat de „o schimbare a sistemului de valori”.

Cu o generaţie în urmă, Spania tocmai ieşea din era franchistă, era o ţară catolică cu cea mai mare rată de natalitate din Europa, femeile, în medie, născând patru copii în anii ’60 şi trei, în perioada ’75 – ’77. Nu existau divorţuri sau contracepţie, scrie consultantul. Prin anii ’80, multe lucruri s-au schimbat, pe măsură ce tinerii spanioli au devenit educaţi, oportunităţile de carieră pentru femei s-au extins iar libertarea politică s-a consolidat.

Totuşi, modernizarea a avut un cost social. Instituţia familiei, odată dominantă în Spania, şi-a pierdut întâietatea. „Priorităţile pentru majoritatea femeilor tinere şi de vârstă mijlocie (la fel ca pentru bărbaţi) sunt carierea, banii, călătoriile nu responsabilităţile pe care ţi le aduc copiii”, observă Macarron. Mulţi alţii, precum nord-europenii, resping căsătoria cu totul, chiar dacă numărul populaţiei este mai mare decât cel din 1975, iar numărul anual de căsătorii a scăzut de la 270.000, la 170.000.