Ce se ascunde în spatele “afacerii Depardieu”

Greu de spus dacă Gérard Depardieu îşi dă seama de acest lucru, dar pentru aproape absolut toţi comentatorii faptul este evident : Vladimir Putin manipulează această afacere în interesul său, al politicii sale şi al dorinţei de a reabilita imaginea Rusiei. In acest vodevil politic nimeni de fapt nu-şi arată adevăratele intenţii. Palatul Elysée, după cum arată cotidianul Le Monde, este foarte iritat de jocul lui Putin, probabil mult mai mult decît de naivitatea lui Gérard Depardieu. De cînd au venit în Franţa la putere socialiştii, iar François Hollande a devenit preşedinte, relaţiile cu Rusia nu mai sunt atît de bune ca pe vremea lui Nicolas Sarkozy. Parisul şi Moscova au poziţii divergente în privinţa crizei siriene, dar şi în ce priveşte dosarul nuclear iranian sau situaţia din Mali. Pe de altă parte Moscova se teme că unele ţări europene sau chiar întreaga Uniune Europeană ar putea adopta atitudinea americanilor care au decretat sancţiuni împotriva unor responsabili oficiali ruşi acuzaţi de încălcări ale drepturilor omului. In mod paradoxal, afirmă un specialist citat de Le Monde, ruşii s-au înţeles mai bine cu guvernele franceze de dreapta decît cu cele de stînga. Moscova îşi aminteşte probabil că în 1981 preşedintele socialist François Mitterrand a fost foarte activ în denunţarea unor reţele de spionaj culivate de GKB, fostele servicii secrete societice, în Occident. Franţa refuză însă să intre în jocul provocator al Moscovei, pentru că Parisul ar putea cu uşurinţă să acorde, de exemplu, cîte un paşaport francez fetelor din formaţia de rock Pussy Riot care au îndrăznit să-l critice pe Putin iar acum sunt în puşcărie, scrie RFI Romania. 

După cum arată corespondetul la Moscova al ziarului Le Monde, Vladimir Putin practică, în cazul afacerii Depardieu, un joc al diversiunii. Brusc el vrea să-i convingă pe concetăţenii săi că Rusia a devenit o ţară atractivă, în care pînă şi occidentalii ar vrea să trăiască, spre deosebire de Europa care ar continua să se scufunde în criză şi în incertitudine. Mediatic vorbind el a şi reuşit să atragă atenţia cu această „farsă” a atribuirii unui paşaport rus unui mare actor francez care, în plus, l-a jucat şi pe Rasputin. A atrage atenţia şi a ocupa spaţiul mediatic nu înseamnă însă şi a convinge. Sunt mult mai mulţi ruşii care îşi pun averile la adăpost în Occident sau care cumpără vile pe Coasta de Azur decît occidentalii care se „refugiază” în Rusia. Mai rămîne însă un punct relativ dureros în această afacere, dureros pentru memoria victimelor sovietismului şi ale totalitarismului. Franţa a furnizat, încă din anii 20, un întreg şir de scriitori şi intelectuali care s-au lăsat fascinaţi de Rusia şi de comunism, de Stalin, se sovietism, mai tîrziu de Hruşciov, de Brejniev şi de Gorbaciov… In anumite momente ale vieţii lor Louis Aragon, Jean-Paul Sartre, Yves Montant şi mulţi alţii au efectuat pelerinaje la Moscova convinşi că soarele progresului „răsare la răsărit”. Gérard Depadieu se înscrie, din păcate, pe linia acestei forme de orbire.