„Urmăresc discuţiile actuale despre reforma administrativ-teritorială cu un sentiment de familiaritate. Se vorbeşte despre comune prea mici pentru a-şi susţine administraţia, despre reducerea numărului de judeţe, despre servicii publice mai eficiente şi despre capacitatea de a atrage fonduri europene. Sunt întrebări importante. Dar ele au o istorie pe care ar fi util să o cunoaştem înainte de a anunţa, încă o dată, un nou început. În aceste zile, dezbaterea a ajuns explicit şi la comasarea judeţelor. Televiziunile relatau, la 12 noiembrie, despre propunerea unirii judeţelor Ialomiţa şi Călăraşi. În paralel, PSD lucrează la criterii de reorganizare care includ populaţia, sustenabilitatea financiară, capacitatea administrativă şi accesul la servicii. Sunt, deocamdată, propuneri şi scenarii, nu o reformă definitiv adoptată”, a scris Năstase pe blog.
Fostul premier a amintit că, în perioada guvernării sale, au fost analizate mai multe variante de reorganizare teritorială, scrie Agerpres.
„Interesant este că problema comasării judeţelor se punea încă în perioada guvernului pe care l-am condus. (…) Memorandumul din decembrie 2003 prevedea constituirea unui grup de lucru şi a unui secretariat tehnic permanent pentru studierea regionalizării. În februarie 2004 au fost desemnaţi reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor. Materialul comparativ păstrat în dosar examina trei variante: menţinerea judeţelor şi a celor opt regiuni de dezvoltare; păstrarea judeţelor şi creşterea la 12-14 regiuni; reducerea la circa 18-19 judeţe, plus Bucureşti, cu asimilarea acestora unor regiuni de dezvoltare. Aşadar, comasarea era luată în calcul”, a explicat el.
În cazul celei de-a treia variante, atribuţiile judeţene şi cele privind dezvoltarea regională urmau să fie reunite la acelaşi nivel administrativ. De asemenea, era luată în calcul trecerea agenţiilor de dezvoltare regională în subordinea consiliilor judeţene.
Năstase a subliniat că această logică i se pare relevantă şi astăzi: „Dacă reforma adaugă instituţii, funcţii şi circuite de avizare, trebuie să explicăm foarte convingător ce câştigă cetăţeanul. Dacă reuneşte structuri, trebuie să demonstrăm că acestea vor putea oferi servicii mai bune”.
„Nota de atunci identifica şi riscul creşterii distanţei dintre cetăţean şi autorităţi. Soluţia era legată de sporirea autonomiei locale şi limitarea responsabilităţilor păstrate la nivel judeţean. Alegerea unei variante era condiţionată de studii şi de o dezbatere amplă. Nu pretind că aveam o hartă definitivă, care aştepta doar să fie pusă în aplicare. Aveam un proces de analiză şi variante argumentate. Documentele publicate nu trebuie confundate cu un raport final aprobat de Guvern. Nici comparaţia cu prezentul nu trebuie forţată. Comasarea comunelor şi comasarea judeţelor sunt operaţiuni diferite. Prima priveşte organizarea administraţiei locale de bază; a doua schimbă scara coordonării teritoriale şi a investiţiilor. Ele trebuie însă judecate împreună, pentru a evita situaţia în care simplificăm un nivel şi încărcăm excesiv un altul”, a detaliat Năstase.
În opinia sa, întrebarea privind continuitatea administrativă rămâne actuală: ce se întâmplă cu studiile, documentele şi experienţa acumulate de un guvern atunci când acesta este înlocuit de o altă echipă politică? Adrian Năstase atrage atenţia că România nu îşi poate permite să plătească, la fiecare schimbare politică, şi costul uitării.
„Susţin necesitatea unei administraţii adaptate realităţilor ţării. Dar numărul de primării sau de judeţe trebuie să rezulte din analiza funcţiilor pe care acestea le îndeplinesc. Cât durează eliberarea unui document? Cât de departe este serviciul de care ai nevoie? Cine poate pregăti şi administra un proiect de investiţii? Ce resurse rămân pentru dezvoltare după plata aparatului administrativ? O economie făcută în bugetul unei instituţii poate deveni o cheltuială suplimentară pentru cetăţean, dacă îl obligă să facă drumuri mai lungi şi mai dese. Comasarea trebuie însoţită de acces local la servicii, de transport şi de proceduri care funcţionează. Iar o localitate trebuie să îşi poată păstra identitatea şi atunci când îşi organizează administraţia împreună cu alta. În egală măsură, analiza trebuie să ajungă, la un moment dat, la decizie. Studiile nu pot deveni un alibi pentru amânarea permanentă”, a argumentat el.
În concluzie, fostul premier a precizat că nu propune aplicarea mecanică, în 2026, a unei variante discutate înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, ci valorificarea experienţei şi documentaţiei existente, prin actualizarea acestora şi adaptarea la realităţile actuale.
„Propun să folosim ceea ce s-a lucrat, să verificăm ce mai este valabil şi să explicăm ce trebuie schimbat. Problema comasărilor era pusă acum mai bine de două decenii. Documentele există. Ar fi bine ca, de această dată, România să poată trece de la redescoperirea problemei la o soluţie temeinic pregătită şi dusă până la capăt”, a transmis Adrian Năstase.