Ce trebuie ştiut despre criza migranţilor dintre UE şi Belarus – AFP

– Criza se instalează –

Începând din vară, mii de migranţi, majoritatea din Orientul Mijlociu, au ajuns în Belarus pentru a încerca să intre în Europa prin statele membre UE vecine, Polonia, Letonia sau Lituania.

Occidentul acuză Minskul că i-a ademenit pe migranţi cu promisiunea unei treceri uşoare în UE şi apoi i-a forţat să rămână la graniţă ca represalii pentru sancţiunile impuse din cauza reprimării disidenţei de către regim în fosta ţară sovietică.

Nerăbdătoare să nu repete criza migraţiei din 2015, UE a sprijinit Polonia, Letonia şi Lituania, care şi-au baricadat frontierele în pofida faptului că aproape o duzină de migranţi au murit.

Pe 16 noiembrie forţele de la Varşovia au tras cu gaze lacrimogene şi tunuri cu apă, la temperaturi scăzute, asupra unei mulţimi de sute de persoane care înaintau spre un punct de trecere a frontierei, după o săptămână în care au trăit într-o tabără improvizată.

Ziua următoare, ministrul polonez al apărării, Mariusz Blaszczak, a avertizat că această criză ar putea dura „luni sau chiar ani”.

Se estimează că aproximativ 4.000 de persoane sunt blocate în prezent de-a lungul frontierei poloneze, unde sunt concentraţi cei mai mulţi migranţi.

Semn că situaţia de criză se consolidează, autorităţile belaruse au plasat săptămâna aceasta aproximativ 1.000 de migranţi într-un „centru logistic” – o mişcare care ar putea transforma tabăra într-o prezenţă semipermanentă la graniţele UE.

– Ce spun părţile –

UE îl acuză pe preşedintele belarus Alexander Lukaşenko că a orchestrat criza pentru a-i forţa pe europeni să reia dialogul, pe care Occidentul l-a întrerupt după ce regimul său a reprimat opoziţia în urma alegerilor prezidenţiale de anul trecut.

Puternicul lider belarus care conduce ţara cu mână de fier de aproape trei decenii neagă aceste afirmaţii.

Săptămâna trecută a vorbit de două ori la telefon cu cancelarul german Angela Merkel, prima sa convorbire în acest an cu un lider occidental.

Biroul său a comunicat pe 17 noiembrie că discuţiile directe între Belarus şi UE sunt iminente.

Cu toate acestea, Germania nu a confirmat discuţiile directe.

În schimb, Berlinul a conturat un proces de furnizare de ajutor umanitar şi de returnare a migranţilor care implică Agenţia ONU pentru refugiaţi UNHCR şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie în cooperare cu Comisia Europeană.

Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel, Steffen Seibert, a declarat pe 17 noiembrie că este „util” să se discute cu Minskul „pentru a îmbunătăţi această situaţie umanitară”, chiar dacă discuţiile au loc cu un lider a cărui legitimitate Europa şi Germania nu o recunosc.

Pentru Varşovia, criza este o oportunitate de a-şi reface imaginea în ochii partenerilor săi, care acuză autorităţile poloneze că nu respectă principii precum independenţa justiţiei şi supremaţia legii.

Rămânând fermă şi închizându-şi frontierele, Polonia serveşte drept bastion – primul în linia de apărare a Europei pentru a preveni un aflux de migranţi.

La rândul său, Moscova, principalul susţinător politic şi financiar al lui Lukaşenko, s-a erijat în mediator, salutând contactele directe între UE şi Minsk.

– Migranţii sunt marii perdanţi –

Migranţii – majoritatea kurzi irakieni – au renunţat la tot ce aveau în ţările lor, cheltuind mii de dolari pentru a ajunge în Belarus cu vize turistice, hotărâţi să ajungă în Europa.

Dar frontierele UE par a fi impenetrabile, atât statele baltice, cât şi Polonia fiind hotărâte să le blocheze trecerea, indiferent de costurile de imagine.

Varşovia a desfăşurat mii de soldaţi la graniţă şi intenţionează chiar să ridice un zid.

Pe măsură ce se apropie iarna, condiţiile de îngheţ nu vor face decât să îngreuneze şi mai mult viaţa migranţilor, ale căror opţiuni actuale sunt limitate: să rămână în Belarus şi să spere că Europa se va răzgândi sau să se întoarcă acasă.

Se pare că între 200 şi 300 de irakieni au făcut deja alegerea: un zbor de repatriere de la Minsk i-a dus joia trecută înapoi în Irak.