Ce vrea să spună Curtea Constituţională? – explicarea unui comunicat ambiguu

În primul rând, de la Curtea Constituţională a României nu avem în acest moment decât un comunicat de presă privind constituţionalitatea/neconstituţionalitatea legii Referendumului modificată.

Comunicatul de presă, mai jos.

În ziua de 10 iulie 2012, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.a) din Constituţia României şi al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a întrunit pentru a soluţiona, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 71 de deputaţi aparţinând Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a constatat că Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru.

Deşi în comunicatul de presă nu se pomenşte despre ce lege este vorba, suntem îndreptăţiţi să credem că judecătorii se referă la proiectul de lege 264/2012 trimis la promulgare către Preşedinte, după ce a fost aprobat de parlament. Acesta spune că: „Art. 10. – Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”.

Textul proiectului de lege este aproape identic cu cel din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

În textul ordonanţei de urgenţă, printre altele, se spune că „prin derogare de la art. 5 alin. (2) demiterea preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor care au participat la referendum”. Art. 5 alin. 2, cel care nu se aplică la articolul 10 modificat şi enunţat mai sus, spune că „referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale”.

Altfel spus, proiectul de lege şi  OUG spun că preşedintele este demis dacă la referendum se prezintă 100 de cetăţeni cu drept de vot, şi 51 dintre ei sau mai mulţi votează pentru demitere. Anterior, legea referendumului spunea că preşedintele este demis doar dacă 50% + 1 din persoanele cu drept de vot pun ştampila în căsuţa cu demisia.

Comunicatul de presă al CCR este ambiguu. În acesta se scrie că legea de modificare a referendumului este constituţională în măsura în care asigură participarea la referendum a majorităţii alegătorilor cu drept de vot. Doar că o lege nu poate asigura participarea la vot a niciunui procent de alegători. Şi o lege nu poate să devină neconstituţională dacă la vot nu se prezintă 50% plus unul din cetăţenii cu drept de vot. Legea este fie constituţională, fie neconstituţională şi nu poate deveni neconstituţională în momentul în care şi-a produs efectele – adică în situaţia în care la vot nu se prezintă decât, de plidă, 40% din cetăţenii cu drept de vot, din care 21 de procente votează pentru demitere.

Atributul Curţii Constituţionala este acela de a se exprima pe constituţionalitatea/neconstituţionalitatea unei legi. Curtea nu poate modifica legile. Dacă o lege este declarată neconstituţională, atunci aceasta este fie retrasă, fie modificată în punctele care o fac neconstituţională şi retrimisă, după aprobare, la CCR.

Două lucruri putem înţelege din decizia CCR, cel puţin din forma pe care o avem la îndemână, aceea de comunicat de presă:

• Legea de modificare a legii referendumului este neconstituţională pentru că nu există obligaţia ca pentru validarea demitereii preşedintelui să îşi exprime opţiunea pro sau contra cel puţin jumătate din electorat
• Legea de modificare a legii referendumului este constituţională

Dacă această lege este neconstituţională, atunci şi OUG pentru modificarea Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului ar trebui să se găsească în aceeaşi situaţie.