Cea mai amplă creştere simultană a cotelor de TVA din ultimii ani, în ţările din Europa Centrală şi de Est, în 2026 (Ghid Fiscal pentru ECE, Forvis Mazars)

Totodată, povara fiscală aplicată salariului mediu variază între 13% (Kosovo) şi 48% (Germania), iar conformarea cu regulile Pilonului II (taxarea multinaţionalelor, n.r.) devine o provocare operaţională reală.

Acoperind în prezent 25 de jurisdicţii – 22 de ţări europene, plus Kazahstan, Kârgâzstan şi Uzbekistan – ghidul compară regimurile fiscale din perspectiva investitorilor şi urmăreşte principalele tendinţe care remodelează mediul fiscal regional, scrie Agerpres.

Ediţia din 2026 este definită de trei teme convergente: cotele impozitului pe venit şi ale TVA au crescut în mai multe ţări, inversând stabilitatea relativă din anii anteriori; conformarea cu regulile Pilonului II trece de la etapa legislativă la realitatea operaţională, odată cu apropierea primelor termene de depunere; iar facturarea electronică obligatorie a devenit o cerinţă standard de conformare fiscală în cele mai mari economii din regiune.

Potrivit ghidului, în 2026, impozitele pe veniturile persoanelor fizice au avut traiectorii diferite în regiune. Lituania şi Slovacia au trecut către sisteme mai progresive, cu cote maxime majorate în intervalul 30-35%, în timp ce România a crescut impozitul pe dividende de la 10% la 16%. Grecia a mers în direcţia opusă, reducând majoritatea cotelor cu aproximativ 2 puncte procentuale.

Contribuţiile sociale datorate de angajatori prezintă, de asemenea, variaţii semnificative. Deşi media regională este de aproximativ 17% din salariul brut, nivelul efectiv al contribuţiilor variază de la sub 5% în Lituania, Kosovo şi România la peste 30% în Estonia, Slovacia şi Cehia.

Povara fiscală totală asupra muncii diferă considerabil în regiune. La nivelul salariului mediu, aceasta variază de la aproximativ 13% în Kosovo la aproape 50% în Germania, nivelul mediu fiind de circa 37%, uşor peste media OCDE.

Două tendinţe principale ies în evidenţă. În primul rând, în ţările cu sisteme fiscale progresive, precum Austria şi Albania, povara fiscală creşte semnificativ în cazul veniturilor mai mari. În schimb, în statele cu sistem de impozitare în cotă unică, precum Ungaria, Bulgaria, România şi Ucraina, diferenţele sunt minime.

„Salariile minime brute au crescut în întreaga regiune. Cea mai semnificativă majorare a fost înregistrată în Muntenegru, unde salariul minim a crescut cu aproximativ o treime, ajungând la 670 de euro; Slovacia, Cehia şi Albania au raportat, de asemenea, creşteri de două cifre exprimate în monedă locală. Germania şi Austria conduc clasamentul regional, cu salarii minime de aproximativ 2.400 de euro, în timp ce media din sectorul privat la nivelul Europei Centrale şi de Est se situează la aproape 1.700 de euro”, relevă ghidul.

Ajustate în funcţie de paritatea puterii de cumpărare, clasamentele se modifică semnificativ: salariul nominal ridicat din Estonia este diminuat de nivelul preţurilor, Grecia se situează sub multe state cu valori nominale mai reduse, în timp ce Muntenegru, Polonia, Croaţia şi România se situează semnificativ mai bine în termeni reali decât ar sugera cifrele nominale.

În ceea ce priveşte TVA, aceasta a consemnat cea mai amplă creştere simultană din ultimii ani. Regulile privind TVA sunt în mare parte armonizate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, însă cotele aplicabile diferă semnificativ, iar anul 2026 marchează o creştere simultană.

„Cotele standard sunt în creştere, în timp ce sfera de aplicare a cotelor reduse continuă să se restrângă”, subliniază autorii lucrării.

România a majorat cota standard de TVA de la 19% la 21% începând cu august 2025, consolidând simultan cotele reduse existente de 5% şi 9% într-o singură cotă redusă de 11%. Estonia a crescut cota standard de la 22% la 24% începând cu iulie 2025, aplicabilă pe tot parcursul anului 2026. Cea mai importantă creştere în termeni absoluţi a fost înregistrată în Kazahstan, unde cota standard a fost majorată de la 12% la 16%, începând din ianuarie 2026. În acest context, Ungaria se remarcă la polul opus: cota standard de TVA de 27% rămâne cea mai ridicată din Uniunea Europeană, mult peste media regională de aproximativ 20%.

De asemenea, aplicarea cotelor reduse se restrânge. Lituania a eliminat cota redusă generală de 9%, transferând serviciile de încălzire centralizată şi apă caldă către cota standard de 21%, introducând totodată o nouă cotă de 12% pentru serviciile de cazare şi serviciile culturale. Slovacia a eliminat cota redusă de 19% aplicabilă produselor alimentare cu conţinut ridicat de zahăr şi sare; aceste produse sunt acum taxate cu cota standard de 23%.

Pragurile de înregistrare în scopuri de TVA au fost majorate în România (la 80.000 euro), Moldova (la aproximativ 75.800 euro) şi Polonia (la aproximativ 56.500 euro).

„În regiunea Europei Centrale şi de Est, TVA este utilizată tot mai mult ca instrument de echilibrare fiscală, guvernele extinzând bazele de impozitare şi reducând numărul cotelor reduse. Majorarea cotei standard de TVA în România de la 19% la 21%, împreună cu consolidarea cotelor reduse într-o singură cotă de 11%, reflectă o tendinţă regională mai amplă de simplificare şi de creştere a nivelului taxării indirecte. Pentru companii, acest lucru se traduce printr-o presiune mai mare asupra strategiilor de preţ, a gestionării fluxurilor de numerar şi a proceselor de conformare în materie de TVA, într-un mediu deja sensibil la inflaţie”, susţine Bianca Vlad, Tax Partner, Forvis Mazars în România, citată în comunicat.

Cotele impozitului pe profit din regiune rămân, în linii mari, stabile, situându-se în general în jurul nivelului de 20%. Ungaria se remarcă printr-o cotă de 9% – cea mai redusă din Uniunea Europeană – deşi impozitele suplimentare aplicabile anumitor sectoare pot creşte semnificativ povara fiscală efectivă.

Deşi cotele de impozitare se modifică foarte puţin, structurile fiscale continuă să evolueze. Lituania şi-a majorat uşor cota (de la 16% la 17%), în timp ce Germania planifică o reducere graduală de la 15% la 10% până la începutul anilor 2030. Letonia a introdus o nouă abordare, taxând profiturile distribuite cu 15%, completată de un impozit pe dividende.

Stimulentele fiscale devin tot mai importante în determinarea poverii fiscale reale. Cehia şi-a consolidat sprijinul pentru activităţile de cercetare şi dezvoltare (R&D), în timp ce România a introdus un nou credit fiscal rambursabil, evidenţiind o tendinţă regională mai amplă către stimulente fiscale orientate spre investiţii.

„Introducerea în România a unui credit fiscal rambursabil de 10% pentru activităţile de cercetare şi dezvoltare, alături de supradeducerea existentă de 50% pentru activităţile de R&D, reflectă o schimbare regională mai amplă către politici fiscale orientate spre investiţii. Pe măsură ce statele concurează pentru atragerea inovării şi a activităţilor cu valoare adăugată ridicată, companiile privesc dincolo de cotele nominale ale impozitului pe profit şi acordă o atenţie tot mai mare modului în care schemele locale de stimulente reduc costul real al investiţiilor”, explică Lucian Dumitru, Tax Partner, Forvis Mazars în România.

Potrivit ghidului, implementarea Pilonului II reprezintă cea mai importantă evoluţie în domeniul fiscalităţii internaţionale în anul 2026. Directiva UE 2022/2523 a fost implementată în 14 dintre cele 25 de jurisdicţii analizate în ghid.

Contribuabilii vizaţi trebuie, în general, să depună declaraţiile privind impozitul suplimentar aferente anului fiscal 2024 până la 30 iunie 2026 (Cehia a obţinut o prelungire până în octombrie). România şi Slovacia au transpus, de asemenea, Directiva DAC9 privind schimbul de informaţii. Diferenţa dintre jurisdicţiile care dispun deja de cadre operaţionale şi cele care continuă să amâne implementarea devine tot mai relevantă din punct de vedere comercial.

„2026 marchează momentul în care Pilonul II trece de la un exerciţiu legislativ la o provocare reală de conformare şi raportare pentru grupurile multinaţionale. Odată cu apropierea termenelor pentru depunerea primelor formulare GIR şi a declaraţiilor privind impozitul suplimentar în mare parte din regiunea Europei Centrale şi de Est, companiile se concentrează nu doar asupra ratelor efective de impozitare, ci tot mai mult asupra gradului de pregătire operaţională în materie de date, raportare şi guvernanţă. Pe măsură ce tot mai multe jurisdicţii implementează atât cerinţele Pilonului II, cât şi pe cele ale DAC9, nivelul de impozitare efectivă al entităţilor grupurilor medii şi mari care activează în regiune va fi de minim 15%”, spune Liviu Gheorghiu, Tax Partner, Forvis Mazars în România.

Regulile privind preţurile de transfer acoperă în prezent aproape toate statele din regiune, mai multe dintre acestea consolidându-şi cadrul de reglementare în 2026. Letonia a introdus raportarea obligatorie pentru tranzacţiile transfrontaliere de mare valoare, Moldova şi-a aliniat regulile la standardele OCDE, iar Polonia a extins transparenţa prin introducerea raportării publice de tip country-by-country pentru grupurile multinaţionale de mari dimensiuni. În acelaşi timp, tot mai multe state simplifică procesele de conformare prin acceptarea unei marje standard pentru serviciile intra-grup de valoare redusă.

„De asemenea, conformarea fiscală digitală se accelerează. Facturarea electronică devine o practică standard: Croaţia a introdus facturarea electronică în timp real pentru toate companiile înregistrate în scopuri de TVA în 2026, Polonia a implementat facturarea electronică obligatorie în etape pe parcursul anului 2026, iar România a extins raportarea SAF-T la toţi contribuabilii. Slovacia şi Slovenia urmează să introducă noi cerinţe în anii următori”, se mai arată în ghid.

Grupul Forvis Mazars SC este specializat în servicii de audit, taxe şi consultanţă.