Centralele fotovoltaice plutitoare pot crește emisiile de gaze cu efect de seră. Ce suprafață de apă trabuie păstrată liberă

Instalarea de centrale solare plutitoare reprezintă una dintre tendințele cu cea mai rapidă creștere din industria solară în ultimii ani. Concurența pentru spațiu duce adesea la dispute între investitorii în energie solară, fermieri, comunitățile locale și ecologiști, ceea ce face ca instalațiile de panouri pe apă să fie o soluție atrăgătoare. Cu toate acestea, impactul acestei tehnologii asupra mediului și efectele sale asupra ecosistemelor acvatice nu au fost încă suficient studiate.

Steven Grodsky, profesor asistent la Universitatea Cornell, a efectuat un studiu experimental împreună cu echipa sa. Aceștia au acoperit cu panouri solare 70% din suprafața a trei iazuri mici de la Cornell Experimental Pond Facility. Studiul a arătat că emisiile de metan și dioxid de carbon au crescut cu 26,8%, în timp ce nivelul de oxigen din apă a scăzut semnificativ comparativ cu iazurile unde nu sunt panouri solare.

„A existat o avalanșă de lucrări despre energia fotovoltaică plutitoare, dar este vorba mai ales de modelare și proiecții”, a declarat Grodsky. El a explicat că amplasarea de panouri solare pe suprafețe mici de apă reduce drastic disponibilitatea oxigenului pentru organisme, perturbă procesele ecologice și modifică modul în care vântul se deplasează pe suprafața apei.

Descoperirile sunt deosebit de importante, deoarece multe centrale fotovoltaice plutitoare din Statele Unite sunt instalate în prezent pe lacuri și iazuri mici, a menționat Grodsky.În statul New York, centralele solare plutitoare sunt, de asemenea, luate în considerare ca alternativă la fermele solare terestre.

Panourile nu ar trebui să acopere mai mult de 70% din suprafața apei

Autorii au evidențiat și aspectele pozitive. Atunci când se compară emisiile totale – inclusiv dezvoltarea sitului, întreținerea și eliminarea panourilor uzate sau defecte – se preconizează că centralele solare plutitoare vor produce mai puține emisii de gaze cu efect de seră pe kilowatt-oră de electricitate produsă decât parcurile fotovoltaice terestre și, desigur, energia din combustibili fosili.

Cercetătorii consideră  că limita până la care se poate acoperi suprafața de apă cu panouri este de 70%. Panourile solare nu ar trebui să ocupe o suprafață mai mare, deoarece ar putea avea efecte negative asupra ecosistemului, au subliniat ei.Pentru a atenua impactul, cercetătorii recomandă reducerea acoperirii sau instalarea unui dispozitiv pentru a agita apa, deși sunt necesare mai multe cercetări.

Potrivit șefului echipe de cercetători, totul se reduce la compromisuri. „Dacă ne uităm la istoria tranzițiilor energetice – de la lemn la combustibilii fosili, de exemplu – totul s-a rezumat la producția de energie, iar mediul nu a fost luat în considerare”, a declarat Grodsky, adăugând că cercetarea sa urmărește să regândească abordarea tranziției energetice actuale.

Rămâne de văzut însă dacă cercetarea științifică va ține pasul cu creșterea rapidă a tehnologiei. Wood Mackenzie a prognozat într-un nou raport că piața energiei solare plutitoare va ajunge la 77 GW până în 2033. Se așteaptă ca regiunea Asia-Pacific să domine acest segmentul al industriei solare.

SURSA

sursa foto: Jason Koski/Cornell University