Cesiunea de părți sociale după art. V din Legea nr. 239/2025 – Opozabilitatea față de organul fiscal și consecințele în redactarea contractului (opinie Andrei Șărban)
:format(jpg):quality(80)/https://www.economica.net/wp-content/uploads/2026/10/andrei-sarban-5476-630x420.jpeg)
I. Ce s-a publicat și de ce contează acum
De la 12 octombrie 2026, cesiunea de părți sociale într-un SRL cu obligații fiscale restante nu mai este o operațiune pe care părțile o pot încheia și înregistra singure. În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 855 din 12 octombrie 2026 au fost publicate, cu titlu identic, Ordinul ministrului justiției nr. 1967/C din 15 septembrie 2026 și Ordinul președintelui ANAF nr. 1137 din 23 septembrie 2026, pentru aprobarea Procedurii de aplicare a dispozițiilor art. V din Legea nr. 239/2025, privind opozabilitatea transmiterii părților sociale față de organul fiscal central și colaborarea dintre ANAF și Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Textul de bază există din 18 decembrie 2025, dar până acum i-a lipsit mecanismul de aplicare prevăzut la art. V alin. (5). Între timp, prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2026 (M. Of. nr. 181 din 9 martie 2026), domeniul normei a fost extins: dacă inițial condițiile fiscale vizau cesiunea făcută de asociatul care deține controlul societății, din 9 martie 2026 ele se aplică transmiterii părților sociale ale oricărui asociat. O cesiune de 1% intră, în principiu, sub incidența procedurii, la fel ca o preluare integrală.
Consecința practică nu este de drept fiscal, ci de drept societar și contractual: opozabilitatea față de fisc depinde de un traseu procedural cu termen de decădere, iar înregistrarea la registrul comerțului depinde de acordul organului fiscal. Orice contract redactat pe tipicul de până acum — semnare, act constitutiv actualizat, depunere la ONRC — este astăzi incomplet.
II. Mecanica art. V: trei condiții cumulative
Art. V alin. (1) din Legea nr. 239/2025 subordonează opozabilitatea cesiunii față de organul fiscal central îndeplinirii cumulative a trei condiții.
1. Notificarea, în 15 zile de la cesiune. Cedentul, cesionarul sau societatea notifică organul fiscal central, depunând actul de transmitere și actul constitutiv actualizat. Obligația este alternativă: e suficient ca unul dintre cei trei să notifice. Depunerea se face la registratură, prin poștă cu confirmare de primire sau prin Spațiul privat virtual.
2. Constituirea de garanții, dacă societatea are obligații fiscale restante. Societatea sau cesionarul constituie garanții care să acopere sumele din certificat, în formele prevăzute la art. 211 lit. a) și/sau b) din Legea nr. 207/2015: consemnarea de mijloace bănești la Trezoreria Statului și scrisoarea de garanție bancară ori polița de asigurare de garanție. Ipoteca și fidejusiunea, deși disponibile în alte proceduri fiscale, nu intră în trimiterea legală.
3. Dovada acordului organului fiscal privind garanțiile, la înregistrarea în registrul comerțului. Acordul se materializează în certificatul de atestare fiscală și se depune la dosarul de înregistrare.
Două precizări întregesc mecanismul. Art. V alin. (2) derogă de la art. 158 alin. (1) din Codul de procedură fiscală și dă cedentului și cesionarului legitimare proprie de a cere certificatul — soluție necesară, de vreme ce până la înregistrare niciunul nu are calitatea de contribuabil al societății. Art. V alin. (4) stabilește că garanțiile se eliberează la stingerea obligațiilor din certificat, iar dacă acestea nu sunt stinse în 60 de zile de la înregistrarea cesiunii, organul fiscal le execută.
III. Traseul procedural și colaborarea ANAF–ONRC
Prima poartă, la organul fiscal. După înregistrarea notificării, organul fiscal verifică obligațiile restante și celelalte creanțe bugetare înscrise în titluri executorii, putând cere documente suplimentare, și eliberează certificatul într-un termen scurt. Fără restanțe nu se cere garanție; cu restanțe, dovada constituirii se depune în original, iar acordul fiscului se încorporează în certificat.
A doua poartă, la registrul comerțului. Potrivit art. V alin. (3), condițiile se verifică la înregistrarea cesiunii, iar ONRC solicită direct de la ANAF certificatul de atestare fiscală — rol formalizat prin OUG nr. 13/2026. Aici se află riscul cel mai puțin intuitiv al procedurii: între momentul constituirii garanției și momentul în care ONRC obține propriul certificat se pot naște obligații fiscale noi. În acest caz garanția trebuie suplimentată sau obligațiile achitate, iar oficiul acordă un singur termen de completare, după care solicită din nou certificatul.
Dosarul de cesiune are, așadar, o fereastră de valabilitate practică limitată: o societate cu declarații lunare și scadențe la 25 ale lunii își poate modifica soldul între cele două verificări fără niciun eveniment neobișnuit. Programarea depunerii la ONRC imediat după obținerea certificatului nu mai este un detaliu administrativ, ci o decizie de execuție a tranzacției.
IV. Sancțiunea este inopozabilitatea, nu nulitatea
Formularea legii merită citită literal: cesiunea „este opozabilă organului fiscal central” dacă sunt îndeplinite condițiile. Norma nu atinge validitatea contractului și nu introduce o condiție de fond a cesiunii — iar distincția are consecințe concrete.
Între părți, contractul rămâne valabil și produce efecte potrivit art. 1270 din Codul civil: cedentul rămâne obligat la predarea părților sociale, cesionarul la plata prețului, iar neexecutarea obligației de notificare deschide remediile obișnuite ale neexecutării, dacă obligația a fost asumată de una dintre părți.
Față de societate și față de terți, rămâne dreptul comun: înscrierea în registrul asociaților și mențiunea în registrul comerțului sunt condițiile de opozabilitate. Numai că art. V alin. (3) blochează tocmai înregistrarea, astfel încât sancțiunea formală — inopozabilitatea față de fisc — produce indirect un efect mai larg: cesiunea neconformă rămâne o operațiune inter partes.
Față de organul fiscal, ANAF continuă să trateze structura de asociere anterioară ca fiind cea relevantă. Pentru cedent, asta e partea cea mai greu de acceptat: a semnat, a încasat prețul, dar în raporturile cu fiscul rămâne asociatul societății, cu tot ce decurge din această calitate în materia atragerii răspunderii patrimoniale și a măsurilor asiguratorii.
V. Ce trebuie rescris în contractul de cesiune
Procedura mută o parte din riscul tranzacției din zona declarațiilor și garanțiilor în zona mecanicii de închidere. Clauzele care nu mai pot rămâne în forma standard:
Două observații de redactare: condiția suspensivă e preferabilă obligației de a face, pentru că astfel problema nu mai ajunge să fie una de răspundere contractuală; iar termenul de 15 zile nu suportă arhitecturi complicate de îndeplinire — notificarea ar trebui pregătită și semnată odată cu contractul, nu după.
VI. Zonele neacoperite
Procedura rezolvă fluxul standard — o cesiune, două părți, un singur dosar — și lasă deschise situații frecvente în practică.
Cesiunile semnate și neînregistrate. Verificarea prevăzută la art. V alin. (3) se face la data înregistrării. Dacă cele 15 zile de la data cesiunii au trecut, condiția de la lit.
a) nu mai poate fi îndeplinită în termen, iar textul nu tranșează soluția: notificare târzie cu asumarea riscului, ori refacerea operațiunii printr-un act nou.
Operațiunile asimilabile. Aportul de părți sociale la capitalul altei societăți, schimbul, donația, fuziunea, divizarea și transmiterea succesorală produc toate schimbarea asociatului. Art. V vorbește însă despre transmiterea părților sociale și despre actul de transmitere — formulări destul de largi pentru a ridica întrebarea, insuficient de explicite pentru a o închide.
Restructurările de grup. O reorganizare intragrup cu transferuri succesive înseamnă notificări și certificate repetate și, dacă există restanțe, garanții repetate pe aceeași bază fiscală. Textul nu prevede un regim simplificat.
Raportul cu insolvența. Pentru o societate în insolvență, obligațiile fiscale anterioare deschiderii sunt supuse regimului Legii nr. 85/2014; corelarea cerinței de garanție din art. V cu interdicția plății creanțelor anterioare și cu ordinea de distribuire rămâne de clarificat.
Remediile. Împotriva refuzului certificatului sau a dezacordului privind garanția: contestația administrativ-fiscală, apoi contenciosul — pe termene care depășesc orice calendar de tranzacție. Împotriva respingerii înregistrării: plângerea împotriva rezoluției registratorului. Niciuna nu oferă o procedură de urgență adaptată unei cesiuni.
VII. Ce se schimbă în practică
Art. V nu interzice vânzarea unui SRL cu datorii la fisc. Îi schimbă prețul și calendarul: datoria trebuie fie stinsă, fie garantată integral înainte de înregistrare, iar garanția rămâne imobilizată cel puțin 60 de zile după. Pentru tranzacțiile mici, costul procedurii poate depăși marja operațiunii — probabil și efectul urmărit de legiuitor: descurajarea cesiunilor făcute pentru a muta pasivul fiscal pe un cesionar fără substanță.
Trei lucruri de făcut imediat.
Pentru cumpărător: certificatul de atestare fiscală intră în due diligence înainte de semnare, iar garanția se calculează și se finanțează ca parte a prețului total.
Pentru vânzător: obligația de notificare se asumă contractual de către cineva, cu termen și sancțiune, și se execută odată cu semnarea — altfel riscul inopozabilității rămâne la cel care credea că a ieșit din societate.
Pentru societate: curățarea soldului fiscal și verificarea titlurilor executorii, pentru ca fereastra dintre cele două certificate să nu devină obstacolul tranzacției.
Rămâne de văzut cât de rapid va funcționa fluxul ANAF–ONRC, cât de uniformă va fi practica organelor fiscale teritoriale și dacă extinderea la cesiunile minoritare va fi menținută. Pentru moment, de la 12 octombrie 2026 orice contract de cesiune se redactează pornind de la certificatul de atestare fiscală, nu de la preț.
De asemenea, rămâne de văzut în ce măsură obligațiile fiscale eșalonate vor intra în această procedură și cum anume, dat fiind că eșalonarea fără garanții deși este considerată debit, nu îndeplinește condiția exigibilității (restanței), ambele ordine „tăcând” în această privință și lăsând la latitudinea fiecărui registrator ONRC ce anume formulare să solicite a fi prezentă pe certificatele de atestare fiscală „pe zero”.