China, ofertată să construiască un „Silicon Valley” în Belarus

Adaugă-ne ca sursă preferată

Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko, ce conduce ţara cu o mână de fier de aproape 20 de ani, a lansat în 2012 concepţia unui mare parc industrial specializat în tehnologiile de vârf (electronică, biotehnologie), care să fie realizat de investitori chinezi.

Proiectul, adoptat la începutul anului 2013 de Consiliul de miniştri, prevede construcţia parcului industrial la periferia capitalei Minsk, pe aproximativ 9.000 de hectare, o suprafaţă aproape la fel de mare ca cea a Parisului.

Guvernul, care ar trebui să aibă o pondere de 40% în cadrul proiectului, se aşteaptă la investiţii de şase miliarde de dolari în 15 ani.

Două instituţii financiare de stat din China – Banca de Dezvoltare şi Banca de Export-Import Exim Bank – sunt gata să contribuie împreună cu trei miliarde de dolari la acest proiect.

Autorităţile din Belarus au aşternut covorul roşu pentru companiile chineze. Locul de amplasare ales pentru viitorul ‘Silicon Valley’ este situat în imediata apropiere a aeroportului internaţional din Minsk şi este deservit de autostrada principală a ţării, care leagă capitala Belarus, la est, de Moscova şi, la vest, de Varşovia.

Aproximativ 25 de sate vor fi demolate fără compensarea proprietarilor de ‘dacea’ (vile), care au adunat sute de semnături pe o petiţie vara trecută. Două rezervaţii naturale vor dispărea sub şantier, precum şi un rezervor de apă care acopera o parte din consumul capitalei Minsk.

O zonă liberă a fost creată cu un regim fiscal foarte atractiv, structura de administrare a parcului urmând a fi scutită de orice impozit pe profit şi imobiliar până în 2032, iar locuitorii săi – pe o perioadă de zece ani.

Printre companiile anunţate figurează producători de echipamente de telecomunicaţii, cum ar fi ZTE (China), Pegatron (Taiwan), TPV – fabricantul electronic cu sediul în Hong Kong – dar, de asemenea, şi companii cu sediul în Rusia şi ţările baltice.

Miza este mare pentru Belarus, care se confruntă în mod regulat cu crize financiare, în condiţiile în care este izolat de Occident, ce denunţă caracterul autoritar al regimului.

Rezervele valutare ale ţării au secat din cauza lipsei de investiţii străine şi a ratei inflaţiei spectaculoase, ceea ce determină oamenii să-şi păstreze economiile în monedă străină.

Fondul Monetar Internaţional (FMI), care a acordat un împrumut de 3,5 miliarde de dolari în 2009 Minskului, a denunţat în toamnă o situaţie financiară ‘de neconceput’ şi refuză orice fel de ajutor în absenţa reformelor.

La rândul sau, Rusia a anunţat la sfârşitul anului 2013 un sprijin de până la două miliarde de dolari, dar relaţiile dintre cele două ţări vecine, unite printr-o zonă de liber-schimb, nu au fost întotdeauna roz în ultimii ani.

Între timp, Beijingul a investit masiv în fosta republica sovietică, acordându-i împrumuturi de miliarde de dolari pentru infrastructură şi plantându-şi în trecere afacerile.

Preşedintele belarus estimase la mijlocul anului 2013 că preconizatul parc industrial ar aduce statului ‘până la 50 miliarde de dolari pe an din exporturi’.

‘Acest lucru va consolida stabilitatea noastră financiară, principala problemă în ţara noastră acum’, a declarat el, într-un interviu acordat agenţiei de presă chineze Xinhua. Lukaşenko a subliniat că zona ar urma să adăpostească întreprinderi producătoare de ‘produse high-tech de mâine’.

Aceste declaraţii suscită însă scepticismul analiştilor. Chiar dacă Uniunea Europeană se află în imediata apropiere, debuşeul logic vor fi Rusia şi alte ţări membre ale zonei de liber-schimb realizate de Moscova cu alte republici sovietice, cu succes incert.

Chiar înainte de construcţia sa, noua zonă industrială stârneşte rumoare în Belarus. Mass-media a evocat sosirea a 600.000 de muncitori chinezi, un număr semnificativ pentru o ţară de zece milioane de locuitori. Autorităţile au negat cifra, afirmând că zona va avea o capacitate maximă de 155.000 de persoane, inclusiv belaruşi, şi numai 25.000 în prima etapă a dezvoltării sale.