Cifrele care ne rușinează: Polonia, “țara cărbunelui”, produce deja energie eoliană în Marea Baltică, după ce a pus și fotovoltaice mai mult decât toată puterea instalată a României. La noi se vorbește despre eoliene în Marea Neagră de 20 de ani, rezultate zero

Energia electrică generată de parcul eolian offshore Baltic Power a a ajuns în rețeaua electrică națională a Poloniei pentru prima dată, a anunțat compania energetică poloneză ORLEN săptămâna trecută.

Acest moment de referință marchează intrarea Poloniei în clubul țărilor care au capacități de producție de energie eoliană offshore și reprezintă una dintre etapele finale ale construcției primului parc eolian al Poloniei din Marea Baltică.

54 din cele 76 de turbine ale proiectului – generatoare Vestas de câte 15 MW fiecare, amplasate la peste 250 metri înălțime –  au fost deja instalate, iar finalizarea parcului este programată pentru această toamnă.

Atingerea fazei de „First Power” – adică ce a anunțat ORLEN săptămâna trecută, înseamnă că prima turbină a început să genereze electricitate, iar parcul eolian intră în faza de punere în funcțiune completă treptat.

În următoarele săptămâni, alte turbine vor fi supuse procedurilor de pornire și testare, energia produsă de acestea curgând deja în rețeaua națională. Producția parcului va crește treptat până când va atinge capacitatea țintă de 1,2 GW – fiind prima operațiune de acest gen realizată în Polonia.

„Lucrările pe mare au început la începutul anului 2025, iar prima energie electrică curge deja în rețea. Baltic Power este proiectat să funcționeze timp de zeci de ani. Dincolo de generarea de energie electrică și consolidarea securității, proiectul va ajuta la dezvoltarea unui nou sector al economiei poloneze”, a declarat Ireneusz Fąfara, CEO și Președinte al Consiliului de Administrație al ORLEN, companie care dezvoltă proiectul într-un joint-venture cu firma canadiană Northland Power.

El a menționat că programul mai amplu de investiții al ORLEN este estimat să ajungă până la 380 de miliarde de PLN. (cam 87 de miliarde de euro).

Toți cei 350 km de cabluri inter-rețea și de export au fost amplasați pe fundul Mării, ambele stații electrice offshore sunt pe poziții, iar stația de la sol din orașu Choczewo este gata.

Peste 100 de nave și mai mult de 5.300 de membri ai echipajelor și contractori au fost implicați în proiect până în prezent. Baza de întreținere din Łeba, operațională de anul trecut, va gestiona exploatarea și mentenanța parcului timp de aproximativ 30 de ani și găzduiește Centrul de Coordonare Offshore, care gestionează traficul maritim în zona proiectului.

Odată ce va fi complet operațional, cele 76 de turbine ale Baltic Power, de 15 MW fiecare, vor genera aproximativ 4 TWh de energie electrică anual – adică circa 3% din cererea actuală a Poloniei, echivalentul nevoilor a peste 1,5 milioane de gospodării – și vor reduce emisiile de CO2 cu până la 2,8 milioane de tone pe an.

Parcul se întinde pe o suprafață de 130 km pătrați, la aproximativ 23 km în larg, în apropiere de Choczewo și Łeba. Etapele rămase includ teste de performanță, autorizații de utilizare, certificare independentă și o licență de producție din partea Oficiului de Reglementare în Energie.

Cum se schimbă mixul polonez

Tradițional, Polonia s-a bazat pe centralele electrice pe cărbune – resursă de care dispune în țară –  pentru producția de energie electrică și a agreat un calendar mai lung de închidere a capacităților. Anul trecut de exemplu, cărbunele a asigurat 50,4% (sau 88 TWh, adică de aproape două ori mai mult decât toată energia produsă în România) din producția de energie a Poloniei, în condițiile în care acum 25 de ani ponderea era de 94%, potrivit datelor Ember.

Deși nu au cele mai bune resurse de soare, Polonia este printre liderii zonei în materie de rapiditate a instalărilor de fotovoltaice (24.000 MW instalați deja), la care se adaugă cei peste 10.000 MW instalați în eolian. Producția de energie din surse regenerabile a crescut în 2025 la aproape 55 TWh, adică echivalentul a 31,41% din electricitatea produsă în Polonia și mult mai mult decât toată producția din România.

România e foarte bună la închis grupuri și la scris strategii și legi

Desigur, cărbunele românesc rămas este mult mai prost caloric decât cel polonez, iar vântul din Marea Neagră nu este la fel de bun ca cel din Marea Baltică, dar comparația cu România trebuie făcută.

Primele discuții despre instalarea de turbine eoliene în Marea Neagră românească au apărut acum aproape două decenii, odată cu primul boom al regenerabilelor din România.

„Există o oportunitate uriaşă pentru România în sectorul de offshore wind (turbine eoliene pe mare – n.r.). Există un potenţial de 22 de GW (20.000 de MW – n.r.) în turbine cu fundaţie fixă, pe fundul mării, respectiv 50.000 de MW în fermele eoliene de tip floating (plutitoare – n.r.). Acestea ar putea face ca România să devină în scurt timp, chiar începând cu 2025, exportator net de energie”.

Declarația a fost făcută în vara lui 2020 de Niculae Havrileț, fost șef al ANRE, atunci secretar de stat, pe baza unui studiu al Băncii Mondiale referitor la potențialul tehnic el energiei electrice offshore al României.

În același an, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie al țării, anunța, în strategia sa de investiții, “capacități de producere a energiei electrice din surse eoliene off-shore cu o putere instalată totală de cca. 300 MW”, an de punere în funcțiune 2026, valoarea investiției 2,88 miliarde de lei, din “surse proprii + fonduri europene/ scheme de sprijin/ Green Deal”.

Evident că nu s-a făcut nimic, Hidroelectrica a rămas, și acum, cu același unic parc eolian funcțional, cel terestru de la Crucea, unde montează o baterie.

În 2023, Ministerul Energiei punea în dezbatere publică proiectul de lege privind dezvoltarea capacităților eoliene de la Marea Neagră. Scopul legii era de a se ajunge la 3.0000 MW instalați în Marea Neagră, care să beneficieze de schema de sprijin prin contracte de diferență. Proiectul a devenit apoi lege, licitații CfD au fost făcute, dar niciuna pentru capacități offshore.

În 2024, ministrul Energiei de atunci, Sebastian Burduja anunța și el cifrele uriașe de potențial eolian offshore, în baza unui nou studiu al Băncii Mondiale: proiecte de până la 19 mld. euro până în 2035, 7.000 MW noi, 77.000 de noi locuri de muncă

Azi suntem la aceeași situație: tone de maculatură, dar zero MW instalați în mare și zero proiecte cu un grad minim de plecare.

Între timp însă, mai funcționează doar 10 grupuri pe cărbune, cu o putere de doar 1.600 MW. 335 MW au dispărut din sistem doar în primele trei luni ale acestui an, iar alți 300 ar urma să dispară luna viitoare. În doar patru ani, puterea instalată în centralele pe cărbune practic s-a înjumătățit, pe fondul mai multor factori, cel mai important fiind angajamentele de decarbonare luate de România. Fotovoltaicul dispecerizabil crește rapid, dar încă nu am ajuns nici la la 4.000 MW iar eolienele terestre rămân la 3.200 MW, în ciuda febrei instalărilor.

Cifre care ne fac să ne rușinăm dacă ne uităm la cei 24.000 MW din solar ai polonezilor – mult mai mult decât toată puterea instalată în România, sau la cei 10.000 MW instalati în eoliene terestre, la care acum încep să se adauge și cele din mare.

Cât despre noua industrie, ar trebui amintit și că Vestas, gigantul danez care a furnizat turbinele pentru primul parc eolian al polonezilor, a deschis fabrici în Polonia. Două, nu una: fabrică pale și ansamblează nacele.

Am testat și noi marea cu degetul anul trecut și i-am întrebat pe șefii Vestas de la noi – danezii au comenzi de trubine pentru proiectele din România – dacă au de gând să deschidă vreo fabrică în România: “Polonia  e o piață de 5 ori mai mare, totul depinde de comenzi, sperăm să ajungem și noi acolo”, ni s-a răspuns.