Cine este Mohammed ElBaradei, premierul interimar al Egiptului

Fost director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), cunoscut ca o persoană integră şi austeră, el a devenit „vocea” Frontului 30 iunie care reuneşte cele mai importante partide şi mişcări ostile preşedintelui islamist Mohamed Morsi, înlăturat de la putere, miercuri, de armată.

Frontul i-a încredinţat marţi responsabilitatea de a „asigura punerea în executare a revendicărilor poporului egiptean şi pregătirea unui scenariu care urmăreşte realizarea unei foi de parcurs (a opoziţiei) pentru o tranziţie politică”.

Miercuri, el a declarat că foaia de parcurs prezentată de armată „răspunde revendicărilor poporului”, după ce s-a întâlnit în cursul zilei cu şeful instituţiei militare, generalul Abdel Fattah al-Sissi.

Sâmbătă, ElBaradei a fost desemnat premier interimar, urmând să depună jurământul în cursul serii, potrivit unei surse militare.

Opozant al regimului Mubarak, apoi critic vehement al consiliului militar care a asigurat conducerea ţării timp de 16 luni după înlăturarea acestuia, fostul director al AIEA (1997-2009) a primit premiul Nobel pentru Pace în 2005, pentru munca sa şi cea a organizaţiei împotriva proliferării armelor nucleare.

În 2012, el a renunţat la cursa prezidenţială egipteană, acuzând puterea militară de tranziţie, condusă în perioada respectivă de mareşalul Hussein Tantawi, că perpetuează sistemul represiv de altădată.

Orator mediocru dar animat de convingeri democratice afirmate, fostul funcţionar internaţional s-a întors triumfal în ţară la începutul lui 2010, fiind întâmpinat de sute de susţinători pe aeroportul din Cairo.

Foarte rapid, el a încercat să unească opoziţia în jurul unui proiect de reformă şi şi-a câştigat aliaţi din rândul tinerilor educaţi, intelectualilor şi clasei medii urbane, care vor forma avangarda revoltei împotriva lui Mubarak.

În acelaşi timp, el suferă de o lipsă de vizibilitate în Egiptul profund, iar puterea lansează în perioada respectivă o campanie virulentă împotriva lui, prezentându-l drept deconectat de la realitatea egipteană, chiar un agent străin.

În presă apar fotografii cu fiica sa Laila în costum de baie sau de la căsătoria acesteia, unde se serveşte vin, de natură să şocheze societatea musulmană conservatoare.

Încă de la începutul revoltei împotriva lui Mubarak, acesta merge în piaţa Tahrir şi promite „începutul unei noi epoci”.

În toamna lui 2011, în timp ce Cairo se confruntă cu noi manifestaţii împotriva puterii conduse de forţele armate, el se declară pregătit să preia conducerea unui „Guvern de salvare naţională”. Tahrir, unde merge printre manifestanţi, îi aduce un nou triumf, dar apelul său rămâne fără urmări.

El fondează un partid, al-Dostour, şi devine unul dintre principalii purtători de cuvânt ai opoziţiei laice faţă de Mohamed Morsi, provenit din rândul Fraţilor Musulmani.

Mohamed ElBaradei este născut la 17 iunie 1942 la Cairo, tatăl lui fiind avocat şi şef al baroului naţional. „Tatăl meu m-a învăţat că trebuie să îţi menţii principiile. El (…) promova libertăţile civice şi drepturile omului”.

După diploma în drept obţinută la Universitatea din Cairo, el intră în 1964 în diplomaţie şi este trimis la Geneva şi New York. El face parte din echipa de negociatori care încheie tratatul de pace cu Israelul, la Camp David.

În 1980, el îşi începe cariera la ONU şi este trimis în Irak după primul război din Golf pentru a destructura programul nuclear irakian.

În 1997, el preia conducera AIEA, un post care îi conferă o notorietate internaţională şi în acelaşi timp un statut de adversar al Washingtonului referitor la Irak şi apoi Iran.

Înainte ca Statele Unite să invadeze Irakul în 2003, el a pus la îndoială faptul că Saddam Hussein conduce un program nuclear secret, ceea ce a exasperat Statele Unite dar i-a conferit o anumită aură în alte ţări. Faptele i-au dat ulterior dreptate.

Căsătorit şi tatăl a doi copii, el a primit în 2006 „medalia Nilului”, cea mai înaltă distincţie din Egipt.